“Azi am adoptat un om. Mi s-a frânt inima să-l văd atât de singur și confuz. Și dintr-o dată am primit ochii lui înlăcrimați pentru a-i întâlni pe Nu-mi place mirosul tristeții. Îmi doream atât de mult să sar pe el. Mi-a vorbit cu drăgălășenie și eu știam, trebuia să-l salvez! acel om avea nevoie de mine. Asa ca latru cu toata puterea mea l-am urmarit blocuri si blocuri.
M-am apropiat, i-am putut mirosi mâinile. Omul a zâmbit o clipă și când m-a luat în brațe, am început să-i simt inima de înghețată caldă. M-am apropiat de obrajii lui și am simțit o lacrimă rostogolită pe L-am privit profund și răspunsul lui a fost un zâmbet strălucitor. Am sărit emoționată în brațele lui, i-am promis să mă port frumos, să-l iubesc mereu și să nu mă despart niciodată de partea lui
Ce norocos a fost că a trecut prin blocul ăla, pe strada aia și mă simt și eu norocos. Erau atât de mulți oameni care se plimbau și nimeni nu se uita la mine. Toți îngrijorați, toți în necazurile lor. Mă bucur că nu m-a ales nimeni altcineva. Astăzi am salvat o viață. Astăzi am adoptat un om” 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.