Acceptare, la 350.

 

.....Acceptare, la 350.

Este un câmp energetic foarte puternic, unul în care cineva este capabil, adaptat şi încrezător. Acesta este începutul transformărilor în conştiinţă. Transformarea are de-a face cu repunerea în drepturi, cu înţelegerea că fiecare este sursa propriei sale fericiri şi că puterea se află înăuntrul său. O persoană la acest nivel este apreciată de o corporaţie mare tocmai pentru că se poate baza pe ea şi datorită realismului persoanei, pe capacitatea de a-şi recunoaşte deopotrivă reuşitele şi nereuşitele. Aceste persoane nu sunt dominate de mândrie, ceea ce ar însemna negare, astfel că îşi pot recunoaşte slăbiciunile sau defectele. Un director la acest nivel poate spune „Ştii, nu mă descurc foarte bine cu tipul ăla din Argentina. Ar fi mai bine dacă l-ai trimite pe Jack. Sunt sigur că el s-ar descurca mult mai bine”. Directorul care îşi arată limitele acceptă felul în care funcţionează lumea, evită să intre în dihotomia „binerău” şi, prin urmare, se descurcă în mod eficient. Transformarea vine din re-împroprietărirea cu puterea personală. O persoană la acest nivel ştie că, indiferent unde se află, se vor crea circumstanţe care îi vor aduce fericirea. Rick Warren, în cartea sa The Purpose Driven Life reprezintă acest nivel, aşa cum este reprezentat şi de organizaţiile de servicii publice voluntare. Utilizarea şanselor care apar la acest nivel poate transforma lămâia în limonadă, ceea ce se manifestă din perspectiva unei poziţii sau a unui fel de a fi reîmputernicit cu propria putere. Acţionând astfel, seajunge la un mod de a privi şi a fi relaxat, oamenii la acest nivel nefiind uşor de tulburat. O reîmputernicire constantă şi o reciclare a energiei în univers (prin acţiuni voluntare pentru binele altora) mută persoana la nivelul următor, cel al Raţiunii, la 400. Raţiunea, logica şi intelectul sunt primele caracteristici ale evoluţiei speciei umane. Ele sunt produsul inteligenţei care este capabilă de o gândire simbolică şi de abstractizare. Acest nivel este reprezentativ pentru o structură disciplinată care este în acord cu lumea observabilă şi procesele sale. Astfel, emoţiile, incluzând dorinţele şi aversiunile, sunt subordonate ca fiind mai puţin relevante în comparaţie cu faptele impersonale. Folosirea raţiunii transcende limitările distorsiunilor narcisist-emoţionale caracteristice copilăriei cât şi emoţionalitatea personală rezultată în urma atotpătrunzătoarelor reacţii şi categorisiri în lucrurile care-mi plac şi cele ce nu-mi plac, precum şi a dorinţelor ce nu se mai termină. Făcând linişte iii emoţionalitatea zgomotoasă, se poate raţiona la rece şi se poate domina procesarea prin fapte şi rezultate confirmabile. Astfel apare capacitatea de asimilare, recunoaştere, clasificare şi comprehensiune a semnificaţiei şi înţelesului unor vaste cantităţi de informaţie, graţie simbolurilor abstracte şi inter-relaţiilor dintre ele. Intelectul şi raţiunea sunt necesare pentru a interpreta înţelesul, valoarea şi semnificaţia, ce sunt aservite termenului „filosofic”, dar şi ramurilor sale metafizica, epistemologia, ontologia, teologia şi ştiinţa. Istoria evoluţiei intelectului este etapizată în „Cărţi de seamă ale lumii occidentale” („Cărţi de seamă ale lumii occidentale” este o serie de cincizeci şi patru de volume publicate pentru prima dată în SUA, în 1952, deLa cel mai pur nivel, raţiunea şi intelectul reprezintă o verificare sporită a realităţii şi a unui respect nonemoţional pentru adevăr, precum şi mijloacele pentru a-l discerne. Aceasta poate evolua chiar mai mult, în iubirea de Adevăr de dragul adevărului. Aceasta conduce până la urmă către un salt paradigmatic la nivelul 500 al conştiinţei (Iubirea). În timp ce raţiunea este lineară şi obiectivă, Iubirea este o dimensiune diferită pentru că este non-lineară şi subiectivă. Astfel, se spune că raţiunea aparţine minţii (creierului), în timp ce Iubirea aparţine fiinţei (inimii). La apariţia sa, iubirea este selectivă şi condiţională, dar evoluează, devenind progresiv un stil de viaţă şi o modalitate de a relaţiona cu tot ceea ce este viaţă. Iubirea emană dinăuntrul Sinelui şi este expresia fericirii. Iubirea hrăneşte şi sprijină viaţa şi este începutul unei revelaţii. Neurotransmiţătorii creierului se schimbă, începând să elibereze endorfine, ceea ce produce deschiderea a milioane de bănci de neuroni care au aşteptat până acum acest câmp energetic care să-i activeze.

DAVID Hawkins Vindecare și recuperare