TEORIA HELIOCENTRICĂ

 ESTE TOTAL GREȘITĂ (Partea I)

Există 4 dovezi clare pe care le cunosc eu , cum că teoria heliocentrică este greșită .

Prima necesită puțină vizualizare , altfel este foarte greu de explicat . Celelalte 3 sunt 99,99% la limita ridicolului .

UNDE ESTE VÂNTUL CONSTANT

Densitatea Pământului a fost calculată la 5515 kg/m³. Densitatea aerului este de 1,204 kg/m³ la temperatura camerei , de 4580 de ori mai puțin dens decât Pământul .

Un obiect solid mai dens nu poartă cu el un gaz mai puțin dens atunci când se mișcă .

Acest lucru stă la baza aerodinamicii .

De exemplu , o mașină în mișcare care se deplasează cu 100 km/oră , crează un curent de aer în direcția opusă .

Când planurile solide vor fi mai perpendiculare , vor împinge gazul ( aerul ) departe de obiectul solid , ca un ventilator .

Pământul , "un glob turtit care se învârte", ar împinge puțin aer în spațiu datorită ușoarelor ondulații , dar ar fi foarte aerodinamic.

Teoria heliocentrică afirmă că Pământul se rotește cu 1675 km/oră la ecuator , 1049 km/oră la Londra și 231 km/oră la Alert , în nordul Canadei . Această rotație ar crea vânturi cu viteze aproape egale pe suprafața Pământului , ÎN MOD CONSTANT .

Cea mai mare viteză a vântului cunoscută de om este o tornadă F5 din 1999 din Oklahoma , când viteza vântului s-a încadrat între 420-511 km/oră , care a ucis 38 de oameni și a distrus 8000 de case .

Nu există niciun loc pe Pământ în care vântul sa aibă o viteză constantă între 1675 și 231 km/oră . Dacă ar exista așa ceva , nimeni care trăiește la o latitudine inferioară față de Groenlanda , nu s-ar putea aventura afară .

Cu toții ar fi trebuit să trăim sub pământ , în peșteri.

Sunt zile fără vânt sau doar ușoare adieri , iar vântul bate în toate direcțiile . Norii se mișcă deodată cu vântul , dar majoritatea o fac de la vest la est . Acest lucru contrazice teoria heliocentrică , deoarece se presupune că Pământul se rotește de la vest la est , ceea ce ar crea vânturi care merg în direcția opusă , de la est la vest . HOPA

PLANARE , ZBOR ȘI CĂDERE

Și mai evident este faptul că Pământul nu se rotește sub obiectele care zboară . Un elicopter care plutește în aer deasupra solului la orice altitudine de la 1 metru și până la 8000 de metri ( limita superioară ) , nu se confruntă NICIODATĂ cu problema solului care se mișcă de la vest la est sau oricare altă direcție , cu 231 sau 1675 km/oră .

Același lucru este valabil și pentru avioane , la care singura diferență este schimbarea direcției și vitezei vântului ( rotația Pământului nu are niciun efect asupra timpului de călătorie al unei aeronave , dar un vânt care bate cu 100 km/oră poate provoca o diferență de 5 ore în plus , pe o distanță lungă )

SĂ VERIFICĂM UN ZBOR de-a lungul ecuatorului .

Singapore Airlines are 2 zboruri . De la Maldive la Singapore ( vest-est ) zborul durează 4 ore și 45 de minute pentru ambele zboruri , iar din Singapore la Maldive ( est-vest ) durează 4 ore și 30 de minute , și , respectiv , 4 ore și 25 de minute .

Pământul ar trebui sa se rotească cu 1675 km/oră de la vest la est între aceste locații care se află la 3388 km distanță . Un Boeing 777 zboară cu 885 km/oră la 10675 metri altitudine.

Zborul ar dura aproximativ o oră ( inclusiv decolare și aterizare ) dacă Pământul s-ar roti sub avion .

Mergând în direcția opusă ar fi și mai rău deoarece avionul zboară doar cu jumătatea vitezei de rotație a Pământului , și ar trebui să continuați să zburați în jurul globului de la est la vest pentru a vă putea întoarce în Singapore. Aceasta este o eroare evidentă .

Deci am ajuns de la 8000 , la 10675 metri altitudine și totuși pământul nu se mișcă.

Amatorii pot trimite baloane meteorologice în stratosferă până la 36000 metri . La această altitudinea a mai rămas doar 1% din aer .

Să ne uităm la diferența de distanță dintre decolare și aterizare.

Primul caz : lansată ora 13,07,38 s-a întors la sol la ora 16,04,40 , altitudinea maximă 29,78 km , distanță de la lansare 108,4 km

Fiind lansat în statul Maine , viteza de rotație ar fi fost 1181 km/oră (45⁰ latitudine ) . Asta înseamnă că Pământul ar fi trebuit să se deplaseze 3500 km sub balon

Felix Baumgartner deține recordul mondial de săritură în cădere liberă , a ajuns la 38969 metri altitudine și a petrecut 2 ore și jumătate urcând , 4 minute și 19 secunde în cădere liberă și 7 minute coborând cu parașuta . Distanța lui parcursă de la lansare : 70,5 km

Deci la 1% densitatea aerului , Felix fiind evident mai greu decât aerul , s-a mișcat împreună cu Pământul în rotație , cu o forță mistică magică necunoscută omului . La ce înălțime ar fi experimentat Felix rotația Pământului sub el La 50 kmLa 70 kmLa 100 km

Avocații heliocentrismului vor trebui să vină cu o cifră magică . De ce nu Până la urmă , totul este pură fantezie .

( APROAPE ) NICIO PARALAXĂ STELARĂ

Stelele se rotesc la 360⁰ în 24 de ore în sens invers acelor de ceasornic în jurul stelei polare nordice din emisfera nordică , și în sensul acelor de ceasornic în jurul stelei sudice din emisfera sudică . O expunere fotografică foarte mare evidențiază acest efect .

Aceasta demonstrează că fie Pământul se mișcă , fie cerul .

Și totuși , după 6 luni , EXACT aceleași stele și află în EXACT aceeași locație , după cum se poate observa cu ochiul liber .

Schimbarea anuală a poziției stelelor se cheamă paralaxă stelară .

Lipsa paralaxei se poate demonstra cu ajutorul experimentului conceput de Samuel Rowbotham de la Zetetic Astronomy .

Luați 2 tuburi metalice găurite cu grijă de cel puțin 1,80 metri lungime și la 1 metru distanță între ele , pe părțile opuse ale unui cadru de lemn , astfel încât axele lor de vedere să fie perfect paralele .

În dreptul fiecărui tub va fi fixat câte un observator care va privi spre planul unei stele fixe notabile .

Experimentul va demonstra ca o stea nu este vizibilă în același moment din 2 linii vizuale paralele . Lăsați tuburile nemișcate și peste 6 luni steaua va fi vizibilă în același timp meridian .

CONCLUZIA : dacă Pământul s-ar deplasa măcar un metru pe o orbită prin spațiu , s-ar observa cel puțin o ușoară înclinare a tubului datorată distanței de 1 metru dintre cele 2 tuburi .

Cea mai apropiată stea de Soare , Proxima Centauri , are o paralaxă de 0,7687 +- 0.0003 arcsecunde .

Într-un grad sunt 3600 de arcsecunde , 180 de grade care acoperă cerul noaptea . Nu-i de mirare ca nu putem vedea mișcarea cu ochiul liber . Chiar și așa , mișcarea unei foarte mici fracțiuni din totalul stelelor poate fi măsurată cu echipamente moderne .

Există aproximativ 100 până la 200 de miliarde de galaxii în univers ( nu există galaxii ) fiecare cu 100 de trilioane de stele

Deci detectarea mișcării pentru 1% dintre stelele propriei galaxii este o cantitate infimă .

Chiar și acest 1% este puțin probabil să fie adevărat.

ACEASTA ESTE O MARE PROBLEMĂ PENTRU TEORIA HELIOCENTRICĂ , cea care afirmă că la fiecare 24 de ore Pământul se rotește pe axa sa cu 1685 km/h , învârtindu-se în jurul Soarelui cu 107.000 km/h , care la rândul său se mișcă în jurul centrului galaxiei cu 900.000 km/h , care se mișcă în univers cu 2160.000 km/h

În afară de DISPARIȚIA ATMOSFEREI la aceste viteze , cum de nu există paralaxă stelară , dacă toate stelele și galaxiile se învârt în jurul celorlalte Fiecare nouă zi ar trebui sa aducă pe cer o nouă constelație unică , cu stele care se apropie și altele care se îndepărtează

Tocmai datorită lipsei de paralaxă stelară , susținătorii teoriei heliocentrice acordă distanțele enorme la care trebuia fie corpurile cerești față de Pământ . Ei NU POT măsura

Stelele trebuie să fie la milioane de ani lumină distanță , altfel , teoria heliocentrică ar fi cu siguranță , greșită .

Nu numai că nu există dovezi pentru astfel de distanțe astronomice , dar am demonstrat că stelele sunt la aproximativ 4000 de mile ( 6437 km )

Inventarea unor lucruri pentru a susține o teorie lipsită de dovezi observaționale sau experimentale , VĂ SUNĂ A ȘTIINȚĂ

EXPERIMENTE ȘTIINȚIFICE

Experimentul din 1871 al astronomului regal George Airy :

Dacă paralaxa stelară este prea mică pentru a fi văzută cu ochiul liber , o putem mări artificial . Dacă Pământul se rotește cu aceeași viteză în mod constant , atunci prin încetinirea luminii ( umplerea telescopului cu apă ) , unghiul de mișcare al stelelor crește .

Dacă paralaxa stelară ar crește atunci telescopul ar trebui sa fie înclinat mai mult pentru a vedea aceeași stea și a dovedi că Pământul se rotește , o dată pentru totdeauna.

Cele mai atente măsurători au dat același unghi pentru un telescop cu apă ca și pentru unul cu aer . Acesta este "eșecul lui Airy" , care dovedește rotația cerului ( cupolei ) și nu a Pământului.

Avocații heliocentrismului erau acum disperați. Au venit cu un alt experiment în 1885 , pendulul lui Foucault . Acesta se balansează înainte și înapoi , spre dreapta în emisfera nordică și spre stânga în emisfera sudică , până când la poli se realizează un cerc complet în 24 de ore . La ecuator nu se mișcă deloc .

Este același fenomen ca și la stele .

Pendulul lui Foucault a avut și el o problemă .

În 1954 și 1959 , Maurice Allais a observat că în timpul unei eclipse de Soare , care a durat 2 ore și jumătate , unghiul pendulului s-a schimbat dramatic cu 13,5⁰. Pendulul nu înregistra rotația Pământului ci mișcarea a altceva .

Au urmat Albert Michelson și Edward Morley în 1887 care au dat greș și ei în urma unui experiment cu un fascicul de lumină . Experimentul lor în schimb , a demonstrat , existența eterului.

Nu s-au oprit aici . Georges Sagnac și Henry Gale au efectuat experimente similare pe o platformă rotativă , care a demonstrat din nou , doar existența eterului.

Susținătorii heliocentrismului au inventat altceva . Intră în showbiz-ul academic al secolului al XX-lea , Einstein și teoria specială a relativității .

Relativitatea specială a fost inventată pentru a se asigura că toate aceste experimente ofereau încă șansa de a fi corecte.

Operația de salvare a fost efectuată prin preluarea unui concept direct de la profesorii Fitzgerald și Lorentz .

S-a sugerat că dacă se presupune că dimensiunile unui obiect în mișcare se micșorează exact proporțional cu viteza cu care se deplasează , s-ar putea face calcule matematice pentru a arăta că Pământul se află în mișcare.

Nimeni nu a văzut vreodată un obiect micșorându-se ca urmare a faptului ca se află în mișcare. Dr. Herbert Dingle , una dintre autoritățile de top din lume în materie de relativitate , a respins teoria relativității ca pe un nonsens metafizic , fără nicio bază practică .

Atunci când inventezi lucruri care nu se bazează pe nimic din lumea reală , acele lucruri vor avea în mod cert probleme .

În mod ironic , când relativitatea specială a eșuat din cauza contradicțiilor sale interne , Einstein a trebuit sa inventeze relativitatea generală pentru a sprijini aparențele , și în acest proces , atrebuit să anuleze 2 fundamente pe care le-a plasat în relativitatea specială , și anume (a) că nimic nu poate depăși viteza luminii și (b) existența eterului .

În cele din urmă , teoriile lui Einstein au fost o masă de contradicții care sunt acoperite de ecuații matematice obtuze .

În ciuda tururor acestor nonsensuri , "autoritățile" heliocentrice și-au impus teoria atât prin forța mass-media cât și puterea academică , ajungând într-un alt impas științific atunci când experimentele le-au fost împotrivă , ca de pildă găurile negre , materia întunecată , găurile de vierme și alte prostii neobservabile și neverificabile.

Cea mai gravă greșeală a fost însă încercarea de a lega efectul Coriolis al unui Pământ în rotație de fenomene atmosferice observabile.

Efectul Coriolis este , în mod cert , o ILUZIE OPTICĂ .

Ei spun că acest efect face ca obiectele în mișcare să fie deviate , dând ca exemplu ciclonii . Acest lucru este evident fals.

Efectul Coriolis nu este o forță ci o iluzie optică .

CONCLUZIE

Am demonstrat că :

Pământul nu se înclină și nu se rotește

Soarele este cel care se mișcă și nu Pământul

Cerul se mișcă și nu Pământul , ceea ce înseamnă că :

"Spațiul" sau eterul se mișcă și nu Pământul

"Spațiul" se mișcă într-o mișcare circulară ( și probabil este un vortex )

Gata cu heliocentrismulAșa ceva nu existăDezbaterea s-a încheiat.

sursa : w i l d h e r e t i c