Ploi torenţiale, vânturi puternice, căderi masive de
zăpadă, secetă, arșită, uragane au afecta major în ultimii ani viaţa
locuitorilor din diferite părți ale globului. Practic, potrivit
specialiștilor de renume mondial, aceste zone au fost expuse, din punct
de vedere climatic, la modificări drastice și aceste acespcte sunt
remințite și în țara noastră, mai ales în această perioadă a anului.
Recent, un grup de specialişti englezi care au realizat un "Atlas
complet al lumii" și vorbesc chiar de modificări ale conturului unor
continente, vizibile din satelit. Explicaţiile meteorologilor sau ale
diferiţilor reporteri prezenţi în zonele calamitate au însă mereu drept
leit-motiv încălzirea globală a planetei! O explicaţie neutră, care face
ca nimeni să nu poată fi considerat responsabil pentru aceste dezastre.
Ca atare trebuie prezentat și ceea ce spun unii specialiştii - ale
căror studii sunt mai puţin mediatizate, încercând să facă puţină lumină
în acest domeniu atât de ceţos al vremii, cu tot ceea ce înseamnă ea.
În 1977, Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a adoptat o
rezoluţie privind utilizarea ostilă a tehnicilor de modificare a
condiţiilor de mediu. Convenţia care a rezultat - Convention on the
Prohibition of Military and Any Other Hostile Use of Environmental
Modification Technique (ENMOD), a impus semnatarilor, printre care şi
USA, să se abţină de la utilizarea oricărei tehnici de modificare a
vremii, care ar putea duce la efecte severe, pe termen lung sau pe arii
foarte întinse care să afecteze economia şi societatea. Douăzeci şi trei
de ani mai târziu, în noiembrie 2000, la Haga, a avut loc Conferinţa
despre modificarea climei. Nici delegaţiile oficiale, nici grupurile de
acţiune în ceea ce priveşte mediul înconjurător care au participat la
această conferinţă, nu au ridicat deloc problema războiului climatic sau
a tehnicilor de modificare a climei (ENMOD). La modul oficial, peste
acest subiect s-a aşternut o tăcere suspectă, dar totuşi numeroşi oameni
de ştiinţă au continuat să tragă semnale de alarmă.
Dr. Rosalie Bertell scria în 2000 într-un articol publicat de London
Times că "oamenii de ştiinţă din serviciul armatei SUA lucrează la
sisteme de modificare a vremii, ca potenţială armă. Aceste metode includ
creşterea furtunilor şi deturnarea râurilor de vapori din atmosfera
terestră pentru a produce secete sau inundaţii ţintite".
În iunie 1988, dr. James Hansen de la Institutul Goddard de Studii
Spaţiale din New York a informat Senatul american că a găsit o metodă
pentru a calcula temperatura medie la suprafaţa pământului prin luarea
în considerare a mii de date de la staţiile meteo de pe glob. Metoda
implica o divizare a suprafeţei Terrei în pătrate de 5 grade latitudine
pe 5 grade longitudine, calculând pentru fiecare pătrat temperatura
medie pentru fiecare lună, din fiecare an. S-a descoperit astfel că pe
ansamblu, pe parcursul a 140 de ani, creşterea globală a temperaturii a
fost de doar 0,6˚C ± 0,2˚C. Temperatura medie nu a crescut continuu: pe
perioade scurte de timp s-au putut observa fluctuaţii - scăderi sau
creşteri cuprinse între 0,15˚ şi 0,5˚C. Prin realizarea de măsurători
comparative în apropierea zonelor locuite şi în afara lor, s-a observat
creşterea temperaturii globale doar în zonele locuite, dar nu cu valori
care să genereze o psihoză colectivă. Şi atunci de ce o creştere de doar
0,6˚C, care nu poate afecta sistemele biologice, a fost considerată
totuşi îngrijorătoare? La acea vreme autorităţile au vorbit în mass
media despre studiile dr. Hansen ca despre un indicator al unui viitor
dezastru, însă au omis să precizeze care este valoarea creşterii globale
a temperaturii. S-au făcut şi în continuare măsurători ale temperaturii
atmosferice cu ajutorul baloanelor meteo şi acestea au arătat că pe
ansamblu, nu există nici o modificare a temperaturii între anii 1956 şi
2000. Compararea măsurătorilor realizate de sateliţi, baloanele meteo şi
la suprafaţa terestră, au arătat doar foarte mici diferenţe între
diferitele sisteme. Toate măsurătorile indică aceleaşi modificări
atmosferice şitemperaturi asemănătoare. Şi atunci de ce se vorbeşte
despre încălzirea globală a planetei? Ce rost are acest refren obsedant
care ni se repetă de câţiva ani prin intermediul presei, televiziunii şi
radioului? Are el rolul de a deturna atenţia de la adevăratele cauze
ale catastrofelor climatice care au început să se petreacă tot mai des?
Ce ştiau cei care anticipau o încălzire a climei în 1988 - pe baza unor
studii care dovedeau contrariul?
Ideea modificării la voinţă a vremii este veche. De mii de ani
înţelepţii vechilor civilizaţii cunoşteau această artă spirituală şi mai
ales cum să realizeze aceasta fără a perturba echilibrul general al
planetei. Ei cunoşteau faptul că o modificare a unei părţi duce la
modificarea întregului. Nu la fel procedează astăzi cei care, prin
intermediul producerii unor vibraţii de joasă frecvenţă în atmosferă au
creat adevărate arme climatice. Oamenii de ştiinţă au dezvoltat în
prezent două modalităţi de manipulare a climei: HAARP şi GWEN.
Acronimul HAARP provine de la High-frequency Active Aurol Research
Project - Proiectul de cercetare a Aurorei activată cu frecvenţe înalte.
HAARP este "un secret păstrat la fel de bine ca şi cel al Proiectului
Manhattan, care ne-a adus bomba atomică", după cum afirmau în revista
Nexus dr. Nick Begich şi Jeanne Manning atunci când au scris articolul
"Îngerii nu se joacă cu HAARP". Acest proiect, afirmă dr. Rosalie
Bertell, preşedinta Institutului Internaţional de Interes în domeniul
Sănătăţii Publice (IICPH), va fi prezentat publicului ca fiind un scut
spaţial faţă de diferite arme sau, pentru cei mai creduli, ca fiind un
aparat care repară stratul de ozon.
În realitate, tehnologia HAARP constă dintr-un ansamblu de turnuri
care iradiază atmosfera cu cantităţi enorme de unde radio de frecvenţă
joasă (EFJ). Turnurile HAARP arată ca nişte antene normale, dar sunt
specializate în emisia de unde radio. Acest tip de turnuri sunt
localizate în mai multe părţi ale globului. America a construit cea mai
mare arie de turnuri HAARP în Gakona, Alaska, pe o suprafaţă de 40 de
acri. Turnurile HAARP de pe teritoriul SUA sunt acţionate de
Directoratul vehiculelor spaţiale ale Laboratorului de cercetare al
forţelor aeriene americane (Air Force Research Laboratory's Space
Vehicles Directorate).
HAARP are capacitatea de a plasa cantităţi enorme de unde de joasă
frecvenţă (EFJ) în atmosfera terestră, deasupra unor zone strategice şi
de a menţine constantă energia, în cazul în care ar exista variaţii,
într-o manieră mai precisă şi mult mai bine controlată decât un
detonator nuclear. Dr. Nicholas Benich, om de ştiinţă implicat activ în
campania anti-HAARP, arată că această tehnologie produce un fascicul
foarte puternic de unde radio care încălzeşte şi astfel ridică zone
întregi din ionosferă (stratul încărcat electric care se află deasupra
atmosferei); apoi undele electromagnetice se întorc spre pământ şi
pătrund peste tot, atât în structurile vii cât şi în cele neanimate.
Astfel, pe lângă alterarea climei şi crearea de furtuni, HAARP modifică
modul în care mintea umană operează şi chiar scade rezistenţa biologică
la boli.
HAARP diferă de alte sisteme de încălzire a ionosferei, care aruncă
difuz în atmosferă unde de joasă frecvenţă, prin focalizarea semnalului
de la majoritatea, dacă nu de la toate turnurile de pe cei 40 de acri,
într-un singur fascicul. Oamenii de ştiinţă sunt îngrijoraţi că armata
poate crea, datorită acestui instrument, o gaură uriaşă în atmosfera
superioară, distrugând astfel protecţia planetei faţă de radiaţiile
solare. Dr. Bertell spune despre HAARP că este "un reşou uriaş care
poate determina ruperi majore ale ionosferei, creând nu numai găuri, dar
şi incizii lungi în stratul protector de deasupra Pământului".
Tehnica HAARP este în întregime funcţională din 1993. Cam câtă
energie de frecvenţă joasă aruncă HAARP în atmosferă? În Alaska, aceste
turnuri sunt construite să radieze 1,7 gigawat în ionosferă. HAARP poate
afecta astfel şi câmpul electro-magnetic al pământului. Din punct de
vedere militar, HAARP este o armă de distrugere în masă, după cum afirmă
Michel Chossudovsky, profesor de Ştiinţe Economice la Universitatea
Ottawa. El reprezintă un instrument de cucerire, capabil să
destabilizeze selectiv agricultura şi sistemele ecologice pe regiuni
întinse.
Celălalt acronim- GWEN, provine de la Ground Wave Emergency Network
(Reţeaua de urgenţă a undelor terestre). Acestea sunt turnuri enorme
care au fiecare câte 100 de cabluri de cupru înfipte în formă de evantai
sub baza turnului. Departamentul de apărare a construit aceste turnuri
sub motivul că vor fi utile în comunicaţii în timpul sau după o
catastrofă nucleară. Această poveste cu comunicaţiile nu va sta în
picioare în momentul în care vom înţelege că suflul nuclear distruge
orice echipament de telecomunicaţie, făcând imposibilă transmisia radio
pentru mai multe ore. Tehnologia EFJ poate crea cutremure şi erupţii
vulcanice. Turnurile GWEN sunt localizate în California chiar de-a
lungul faliei tectonice şi în zonele vulcanice din nord-vestul
Pacificului. Vedem deci cum ceea ce nu poate realiza HAARP prin
intermediul atmosferei, GWEN realizează prin intermediul solului. GWEN
conlucrează deci din plin cu HAARP.
Marea Inundaţie din Midwest (1993) a fost creată utilizând arme
climatice. Reginald E. Newell de la M.I.T - Massachusets Institute of
Technology scria în "Geophysical Research Letters Journal" că în
atmosfera joasă plutesc uriaşe râuri de apă. Aceste "râuri" nu sunt apă
condensată, ci vapori care curg efectiv. Cu alte cuvinte, omul nu le
poate vedea şi nici nu realizează când le traversează cu avionul. Dar
aceste râuri de vapori sunt enorme. Ele au dimensiunea a 600-700 de km
lăţime şi până la 7500 de km lungime. Aceste "râuri" sunt situate la 3
km deasupra pământului, şi au un debit de aproximativ 165 milioane de
litri de apă pe secundă. Oamenii de ştiinţă au descoperit că există 5
râuri atmosferice în emisfera nordică şi 5 în emisfera sudică.
Acum, ştiind că există aceste "râuri" în atmosferă, cum e cel mai
uşor de creat o inundaţie? Cel mai simplu ar fi să se pună un dig în
calea unui astfel de râu şi apa respectivă să fie redirecţionată spre
pământ. S-a observat că energia de frecvenţă joasă (EFJ) creează un dig
electronic în atmosferă. Aceste diguri electronice pot bloca râurile de
vapori, determinând căderea unor cantităţi uriaşe de apă pe pământ. Un
astfel de dig atmosferic artificial a fost creat în 1993 prin acţiunea
combinată a turnurilor HAARP din Alaska şi GWEN din Midwest. Oamenii de
ştiinţă au lăsat deschisă emisia EFJ timp de 40 de zile şi 40 de nopţi.
Rezultatul? A plouat pe tot acest interval. Turnurile GWEN sunt plasate
exact pe linia nord-sud, la nord de râurile Missouri şi Mississippi.
Bineînţeles că aceste două râuri au fost incriminate pentru producerea
inundaţiilor. Pe lângă morţi, răniţi şi distrugerea de locuinţe, această
furtună a produs pierderi agricole în valoare de 12-15 miliarde USD.
Care a fost starea vremii în Europa în vara aceasta? În centrul şi
vestul Europei erau inundaţii masive, iar în România pârjol. Frontul de
instabilitate atmosferică din Europa, despre care ştim că în general
înaintează zilnic de la vest către est, se înţepenise parcă undeva
deasupra Austriei. Timp de o lună a stat acolo ca şi cum ceva îl ţinea
pe loc. Acel ceva a fost exact un astfel de dig atmosferic de netrecut,
care a făcut ca apele să rămână în centrul şi vestul Europei, iar seceta
la răsărit.
HAARP, după cum afirmă Michel Chossudovsky, face parte din noul
arsenal de arme. Prin comandă militară, economii naţionale întregi pot
fi destabilizate prin manipulare climatic, iar acestea pot fi făcute
fără ca victimele să ştie, cu costuri minime şi fără implicarea
personalului militar.
