https://www.imuno-medica.ro/noutati/Proteina-Spike-suprima-mecanismele-de-reparare-a-ADN-ului-49
Proteina Spike suprimă mecanismele de reparare a ADN-ului
în 01.12.2021Un articol de cercetare publicat în septembrie anul acesta de Multidisciplinary Digital Publishing Institute, a stârnit vii reacții legat de acest subiect, devenind în scurt timp viral. Studiul – intitulat „Proteina Spike a virusului SARS–CoV–2 afectează sistemul de reparare a leziunilor ADN-ului și inhibă recombinarea V(D)J in vitro” și realizat de doi cercetători suedezi în Bioștiințe Moleculare și, respectiv, Microbiologie Clinică și Virologie - demonstrează pe baza experimentelor realizate că proteina Spike a SARS–CoV–2, la fel ca și proteina Spike din vaccinurile anti-COVID, pătrunde în nucleul celulei, supresează motorul de reparare a ADN-ului organismului nostru și în felul acesta poate declanșa o explozie de cancere, imunodeficiență, tulburări autoimune și să accelereze îmbătrânirea. În felul acesta, subliniază autorii, vaccinurile pe bază de ARN mesager (Pfizer și Moderna) și cele pe bază de adenovirus (Johnson&Johnson, Astrazeneca), pot deregla grav mecanismul de reparare a ADN-ului, într-un procent de până la 90%.
„Nici o problemă din istoria medicinei nu a fost atât de mediatizată și polarizată cum este cea a raportului risc/beneficiu la diferitele vaccinuri anti-COVID”, remarcă editorialistul Dr. Thomas E. Levy [1], de la Orthomolecular Medicine News Service. Chiar dacă problema nu poate fi clarificată de așa manieră, încât să dea satisfacție uneia sau alteia dintre părți – susținătorilor pro-vaccin sau celor anti-vaccin – „toate părțile ar trebui să fie de acord că o anumită toxicitate se manifestă, uneori, la unele persoane vaccinate, și că o astfel de toxicitate poate uneori fi atribuită fără echivoc administrării vaccinului. În aceste condiții, pentru mulți se pune întrebarea dacă toxicitatea aceasta se manifestă suficient de des și cu o severitate suficient de mare la persoanele vaccinate, așa încât să ne preocupe mai mult decât însăși combaterea COVID”, conchide Levy [2].
Un articol de cercetare publicat în septembrie anul acesta de Multidisciplinary Digital Publishing Institute, a stârnit vii reacții legat de acest subiect, devenind în scurt timp viral. Studiul – intitulat „Proteina Spike a virusului SARS–CoV–2 afectează sistemul de reparare a leziunilor ADN-ului și inhibă recombinarea V(D)J in vitro” [3] și realizat de doi cercetători suedezi în Bioștiințe Moleculare și, respectiv, Microbiologie Clinică și Virologie [4] - demonstrează pe baza experimentelor realizate că proteina Spike a SARS–CoV–2, la fel ca și proteina Spike din vaccinurile anti-COVID, pătrunde în nucleul celulei, supresează motorul de reparare a ADN-ului organismului nostru și în felul acesta poate declanșa o explozie de cancere, imunodeficiență, tulburări autoimune și să accelereze îmbătrânirea. În felul acesta, subliniază autorii, vaccinurile pe bază de ARN mesager (Pfizer și Moderna) și cele pe bază de adenovirus (Johnson&Johnson, Astrazeneca), pot deregla grav mecanismul de reparare a ADN-ului, într-un procent de până la 90%.
Mecanismul de reparare a ADN-ului
Organismul nostru deține un mecanism de reparare a ADN-ului cunoscut sub numele de „unirea neomoloagă a extremităților” (Non-Homologous End-Joining, NHEJ), care este un fel de sistem intracelular de „răspuns de urgență” ce repară rupturile ADN-ului dublu catenar. Fără mecanismul NHEJ, viața multicelulară avansată ar înceta să mai existe. Nici o ființă umană, animal sau plantă nu ar putea supraviețui fără ca integritatea codului său genetic să fie protejată și reparată constant prin multiple mecanisme.
Leziunile ADN-ului pot fi cauzate de expunerea la radiații, la substanțele chimice din produsele alimentare și din cele de îngrijire personală sau, între altele, de expunerea la mamografie. Expunerea excesivă la radiațiile solare poate provoca, de asemenea, rupturi de ADN, mutații minore ale ADN-ului putând apărea spontan în toate organismele vii. De pildă, aviatorii se expun în mod frecvent la radiații ionizante din cauza zborurilor la mare altitudine.
La o persoană normală, sănătoasă, mecanismul NHEJ este în măsură să repare ADN-ul și să prevină apariția mutațiilor patogene. Dar, în prezența proteinei Spike supraexprimate ca urmare a vaccinului sau a unei cronicizări a SARS–CoV–2, eficacitatea NHEJ este suprimată cu până la 90%, ceea ce înseamnă că repararea ADN-ului nu mai are loc sau este mult atenuată. Astfel, datorită prezenței proteinei Spike, apar în cromozomii din interiorul nucleelor celulelor umane următoarele „erori”: a) mutații în secvența genetică; b) ștergeri ale unor segmente întregi de cod genetic; c) inserări de segmente incorecte; d) amestecări și permutări ale codului genetic.
Aceste erori, atunci când sunt exprimate prin diviziunea și replicarea celulară, provoacă: a) o explozie de cancere și tumori canceroase în tot organismul; b) pierderea producției de celule B și T ale sistemului imunitar (adică imunodeficiență); c) tulburări autoimune; d) îmbătrânire accelerată; e) alterarea funcționării sistemelor complexe ale organismelor, precum sistemul circulator, sistemul neurologic, endocrin, musculo-scheletic etc.; f) deteriorări celulare asemănătoare cu otrăvirea prin radiații, pe măsură ce celulele se autodistrug. Multe dintre aceste efecte sunt, desigur, fatale. Altele vor provoca leziuni debilitante foarte grave și disfuncționalități ale organelor care vor necesita asistență medicală pe viață. [5]
Rolul-cheie al proteinei Spike
1) Proteina Spike pătrunde în nucleul celulei
Cercetătorii suedezi „au descoperit că proteina Spike se localizează în nucleu și inhibă sistemul de reparare a leziunilor ADN-ului, împiedicând recrutarea proteinei BRCA1 și 53BP1, cu un rol-cheie în repararea ADN-ului, la locul deteriorării”. Aceasta înseamnă că proteina Spike, care este generată în ribozomii celulei, nu părăsește întotdeauna celula, pentru a intra în sânge, așa cum afirmă susținătorii vaccinului mARN. În unele cazuri, proteina Spike intră în nucleul celulei și interferează cu mecanismul de reparare a ADN-ului. „În mod surprinzător, am găsit din abundență proteina Spike în nucleu”, concluzionează autorii studiului în urma experimentelor realizate. Aceasta înseamnă că vaccinurile ARNm determină modificări cromozomiale în celulele corpului, alterând integritatea genetică și provocând efecte secundare care nu au fost anticipate sau descrise de susținătorii vaccinului ARNm.
Dr. Thomas Levy afirmă că dovezile științifice actuale indică faptul că proteina Spike este în continuu produsă în organism după injectarea cu vaccin ARNm. Acest fenomen este „o explicație pentru tendințele trombotice și alte simptome observate la pacienții cronici cu COVID și la pacienții post-vaccinare. Unele rapoarte indică faptul că proteina Spike poate continua să fie produsă după conectarea inițială la receptorii ACE2 și pătrunderea în unele celule. Tablourile clinice ale toxicității cronice COVID și post-vaccin par foarte asemănătoare și ambele se datorează probabil acestei prezențe continue a proteinei Spike și a diseminării ei la nivelul întregului organism a”, arată Levy. [6]
2) Proteina Spike determină supresia
mecanismului de reparare a ADN-ului
Astfel, cu cât sunt prezente în organism mai multe proteine Spike, cu atât este mai mare supresia reparării ADN-ului. Potrivit biologilor suedezi, leziunile ADN-ului generate „în urma diferitelor tratamente pentru deteriorarea ADN-ului – cum ar fi diferite iradieri, tratamente (cu doxorubicină, H2O2etc.), oxidarea – nu mai sunt reparate, în prezența proteinei Spike nu mai are loc repararea ADN-ului”.
Rezultatul cercetării este că persoanele cărora le-au fost administrate vaccinuri ARNm se vor confrunta cu cea mai mare supresie a capacității de repara a ADN-ului. Astfel, diferitele expuneri - la radiații 5G, examene de mamografie, plastifianți chimici din produsele alimentare și agenți cancerigeni din produsele de îngrijire personală (detergenți de rufe, parfumuri, șampoane, loțiuni pentru piele etc.) - care nu de mult erau considerate probleme minore, vor deveni acum amenințări grave pentru sănătate. În aceste condiții, pacienții post-vaccin expuși la aceste provocări vor începe să sufere mutații și să dezvolte cancere în tot corpul. Un exemplu de astfel de expunere cu potențial mare de risc este 5G, în urma căreia se produce peroxinitrit în sânge, un radical liber extrem de periculos care provoacă leziuni ale ADN-ului în celulele creierului și în ale țesuturilor din tot corpul.
3) Prezența proteinei Spike generează imunodeficiență
Cercetătorii constată, de asemenea, că proteinele Spike din vaccinurile ARNm pot determina stări de imunodeficiență, similare cu SIDA. Potrivit studiului, „pierderea funcției proteinelor-cheie de reparare a ADN-ului, cum ar fi ATM, ADN-PKcs, 53BP1 etc., duce la defecte în repararea NHEJ care inhibă producția de celule B și T funcționale, conducând la imunodeficiență”. Funcția imunitară este, de asemenea, afectată grav de prezența proteinei Spike, ceea ce poate provoca mutații canceroase în celulele corpului. După cum explică studiul: „Repararea leziunilor ADN-ului, în special repararea NHEJ, este esențială pentru recombinarea V(D)J, care se află la baza imunității celulelor B și T”.
*
Astfel, menținerea integrității genomice este imperativă pentru supraviețuirea unui organism. Vaccinurile ARNm slăbesc capacitatea organismului de a repara ADN-ul datorită prezenței proteinei Spike. Din acest motiv, organismul nu se mai putea reface în urma diferitelor expuneri nocive (la radiații, la 5G sau la substanțe chimice din alimente etc.), punând organismul în imposibilitatea de a-și menține integritatea genetică. Concluzia studiului este că suprimarea mecanismului de reparare a ADN-ului NHEJ de către proteina Spike va genera diferite maladii grave și, implicit, va reduce durata de viață și va accelera îmbătrânirea. [7]
[1] https://riordanclinic.org/staff/thomas-levy-md-jd/
[2] https://riordanclinic.org/staff/thomas-levy-md-jd/
[3] https://www.mdpi.com/1999-4915/13/10/2056
[4] Hui Jiang, The Department of Molecular Biosciences, The Wenner–Gren Institute, Stockholm University, SE-10691 Stockholm, Sweden; Ya-Fang Mei, The Department of Clinical Microbiology, Virology, Umeå University, SE-90185 Umeå, Sweden.
[5] https://prepareforchange.net/2021/11/03/vaccines-suppress-dna-repair-mechanism-in-your-cells/
[6] Mendelson M, Nel J, Blumberg L et al. (2020) Long-COVID: an evolving problem with an extensive impact. South African Medical Journal 111:10-12. PMID: 33403997. Aucott J, Rebman A (2021) Long-haul COVID: heed the lessons from other infection-triggered illnesses. Lancet 397:967-968. PMID: 33684352. Levy T (2021) Resolving "Long-Haul COVID" and vaccine toxicity: neutralizing the spike protein. Orthomolecular Medicine News Service, June 21, 2021. http://orthomolecular.org/resources/omns/v17n15.shtml.Raveendran A (2021) Long COVID-19: Challenges in the diagnosis and proposed diagnostic criteria. Diabetes & Metabolic Syndrome: Clinical Research & Reviews 15:145-146. PMID: 33341598
[7] https://prepareforchange.net/2021/11/03/vaccines-suppress-dna-repair-mechanism-in-your-cells/
E REAL: O lucrare științifică documentează "nanosistemele magnetice autoasamblate" pentru sistemele de interfață și control al biocircuitelor
O persoană obișnuită care trăiește în prezent nu are idee despre cât de mult a progresat dezvoltarea biocircuitelor nanotehnologice de autoasamblare. Așa-numiții "verificatori de fapte" (propagandiști și mincinoși profesioniști) induc în mod deliberat oamenii în eroare, făcându-i să creadă că nu există un sistem de biocircuite pe bază de grafene care să se poată injecta în mod fezabil în oameni și să fie numit "vaccin", însă literatura științifică publicată prezintă un corp de cercetare cuprinzător și bine documentat care arată că această tehnologie este cât se poate de reală... și a fost testată în sisteme biologice de cel puțin două decenii.
Un sistem de "autoasamblare" înseamnă că unei persoane i se injectează instrucțiuni care pun în mișcare un proces prin care o structură este asamblată în interiorul corpului, folosind resursele disponibile în sânge (cum ar fi atomii de fier și oxigen). De fapt, autoasamblarea nanotehnologică înseamnă că un microcip nu trebuie să fie "injectat" într-o persoană, deoarece circuitele pot fi asamblate in vivo după injectare.
De altfel, fiecare creatură biologică de pe Pământ este un exemplu viu de autoasamblare, deoarece ADN-ul este o nanostructură autoasamblată. Replicarea genetică este, bineînțeles, un proces înrădăcinat în autoasamblare. Așadar, oricine care nu realizează că autoasamblarea este un fenomen real este mai degrabă ignorant, chiar și în ceea ce privește mecanismele care acționează în propriul corp. Replicarea virală este, de asemenea, un proces de autoasamblare, desigur.
"O multitudine de nanosisteme magnetice pot fi create prin utilizarea autoasamblării ca instrument de sinteză", se arată în rezumatul unui studiu publicat în luna ianuarie a acestui an. Publicat în revista Aggregate Open Access, acesta se intitulează: Self-assembled magnetic nanomaterials: Nanoplatforme de teranoterapie versatilă pentru cancer.
Lucrarea se concentrează pe, "Nanomaterialele magnetice autoasamblate (MNM)" și detaliază utilizarea lor în biomedicină, scriind:
[M]câmpurile magnetice au fost utilizate pe scară largă pentru nanomaterialele asamblate din agregate unidimensionale (1D), bidimensionale (2D) și tridimensionale (3D).
Studiul face referire la autoasamblarea nanoparticulelor de oxid de fier, care pot prezenta proprietăți magnetice în anumite configurații. Acestea sunt cunoscute sub numele de SPION (nanoparticule de oxid de fier superparamagnetice).
În document se explică:
Această abordare ar putea fi utilizată pentru procesul de asamblare a altor MNP-uri, cum ar fi Ni NPs, Co NPs și Fe3O4 NPs. O astfel de strategie de autoasamblare ar putea juca un rol important în construcția de DDS-uri. (Sisteme de eliberare a medicamentelor)
În plus, lucrarea face referire la nanoparticulele cubice autoasamblate (nanostructuri 3D funcționale) în soluție:
Wang et al. au raportat creșterea nanofirelor de Fe3O4 indusă de câmpul magnetic[38]. Ulterior, Taheri et al. au raportat descoperirea unui fenomen interesant de autoasamblare a nanoparticulelor (NPs) cubice în soluție, indusă de câmpul magnetic (figurile 1(A)-1(E)).
...În plus, câmpul magnetic își arată, de asemenea, marea capacitate de asamblare a NPs. Autoasamblarea indusă de câmpul magnetic simplifică etapele de operare, dar necesită un echipament de control precis al câmpului magnetic pentru a se realiza, ceea ce sporește dependența de echipament.
Ceea ce reiese clar din această analiză este faptul că câmpurile magnetice externe pot dirija autoasamblarea nanostructurilor care pot funcționa ca sisteme cibernetice de interfață biocircuită în corpul uman.
Autoasamblarea nanofirelor de oxid de fier
Un alt studiu publicat în 2004 în revista Advanced Materials arată unele dintre primele cercetări privind autoasamblarea nanofirelor de oxid de fier cu ajutorul câmpurilor magnetice externe.
A se vedea: Creșterea indusă de câmpuri magnetice a nanofirelor monocristaline de Fe3O4
Sunt raportate nanofire monocristaline de Fe3O4 sintetizate hidrotermic sub un câmp magnetic. Se demonstrează că cristalele pătrate și hexagonale formate în condiții de câmp zero se transformă în nanofire pe măsură ce crește câmpul magnetic.
Și asta a fost acum 17 ani.
Ceea ce cercetătorii au descoperit de atunci este că energia necesară pentru a iniția autoasamblarea este surprinzător de mică. Din prima lucrare, de mai sus:
Interacțiunea dintre dipolul magnetic indus și câmpul extern a fost foarte slabă, care a fost de ordinul forței van der Waals. Ultimele decenii au fost martorele progreselor înregistrate în ceea ce privește autoasamblarea MNM-urilor în câmpuri magnetice.
Ceea ce înseamnă, în esență, că energiile de emisie relativ slabe pot induce creșterea nanofirelor în interiorul corpului uman, în condițiile în care, pentru început, se injectează în organism substanțele potrivite. Forța van der Waals descrie un fenomen de legătură intermoleculară foarte slabă care este bine cunoscut în știința tradițională.
Iată o imagine de microscopie electronică a unora dintre rețelele de nanoparticule create prin intermediul câmpurilor magnetice externe:
Hidrogeluri de ADN controlabile magnetic
Același studiu menționează, de asemenea, "hidrogelurile de ADN", explicând că acestea sunt "controlabile magnetic". Din studiu: (subliniere adăugată)
ADN-ul este considerat ca fiind o moleculă biologică genetică de bază în sistemele vii. Deși moleculele de ADN sunt compuse din unități simple, diferite lanțuri de deoxinucleotide și conformații flexibile pot fi obținute prin proiectare și organizare precise, care pot fi programate. Cu alte cuvinte, aceasta este natura autoasamblării ADN-ului. De exemplu, Ma et al. au introdus MNPs modificate cu ADN, Y-scaffolds și linkeri de ADN în cadrul hidrogelurilor de ADN pentru a construi hidrogeluri de ADN controlabile magnetic.
Dacă vă întrebați despre ce este vorba în cazul "hidrogelurilor de ADN", o altă lucrare publicată în 2019 dezvăluie câteva indicii: Biodetecție cu ajutorul hidrogelurilor de ADN
Această lucrare explică modul în care "hidrogelurile inteligente" se auto-modifică ca răspuns la organism: (sublinierea noastră)
Hidrogelurile de ADN, ca membri speciali în nanotehnologia ADN, au oferit premise cruciale pentru a crea geluri inovatoare datorită stabilității lor suficiente, biocompatibilității, biodegradabilității și multifuncționalității reglabile. Aceste proprietăți au adaptat hidrogelurile de ADN pentru diverse aplicații în domeniul administrării de medicamente, al ingineriei tisulare, al senzorilor și al terapiei împotriva cancerului.
Recent, materialele pe bază de ADN au atras o considerație substanțială pentru explorarea hidrogelurilor inteligente, în care proprietățile lor se pot schimba ca răspuns la stimuli chimici sau fizici. Cu alte cuvinte, acești geluri pot suferi tranziții comutabile de la gel la sol sau de la sol la gel la aplicarea unor factori declanșatori diferiți. În plus, în rețeaua de polimeri pot fi inserate diverse motive funcționale, cum ar fi structuri i-motif, ADN antisens, ADNzime și aptameri, pentru a oferi complexului o capacitate de recunoaștere moleculară. În acest manuscris, o discuție cuprinzătoare va fi înzestrată cu capacitatea de recunoaștere a diferitelor tipuri de hidrogeluri de ADN și alternanța comportamentelor fizico-chimice la introducerea țintei.
Începeți să vă faceți o idee?
Odată ce aceste nanostructuri sunt asamblate în interiorul corpului, ele sunt controlate prin intermediul câmpurilor magnetice externe sau al emisiunilor electromagnetice, necesitând foarte puțină energie.
Totul este real
Ceea ce demonstrează această cercetare este că:
Nanotehnologia de autoasamblare este reală.
Nanotehnologia de interfață a biocircuitelor este reală.
Nanofirele și nanocircuitele pot fi controlate prin câmpuri electromagnetice externe.
Această tehnologie a fost studiată și dezvoltată de cel puțin două decenii și este susținută de un număr mare de cercetări publicate.
Prin urmare, este fezabil ca "vaccinurile" de astăzi să conțină nanotehnologie de auto-asamblare care să se interfațeze cu biologia umană și să fie controlată prin emisiuni externe. Acest lucru nu dovedește că un astfel de scenariu se întâmplă cu siguranță, dar arată că tehnologia există și este fezabilă.
Dacă încă nu sunteți convinși, luați în considerare acest text dintr-un studiu publicat cu aproape un deceniu în urmă, în decembrie 2012:
Sisteme de livrare bazate pe nanoparticule de oxid de fier superparamagnetic pentru produse bioterapeutice
Această recenzie se referă la sistemele de livrare dezvoltate recent, bazate pe magnetism, la caracteristicile lor unice și la aplicabilitatea lor pentru livrarea de produse bioterapeutice. Deoarece metodele de sinteză a SPION-urilor și utilizarea SPION-urilor ca agenți de contrast RMN pentru diagnosticare au fost analizate pe larg [18, 19], această analiză se concentrează pe formulările pe bază de SPION-uri care sunt specifice pentru livrarea de produse bioterapeutice. Nanoparticulele magnetice dispersate în solvenți organici și soluții apoase pot fi încărcate în lipozomi, miceli, hidrogeluri și micro/nanofere în timpul formulării.
În primul rând, examinăm strategiile recente de formulare pentru modificarea SPION-urilor, inclusiv gruparea și încapsularea particulelor în hidrogeluri, lipozomi, micelii și micro/nano-sfere. În al doilea rând, discutăm considerațiile care trebuie luate în considerare în proiectarea purtătorilor pe bază de SPION pentru livrarea de bioterapeutice specifice, inclusiv celule, proteine/peptide, gene și viruși. În continuare, analizăm mai multe nanoparticule magnetice comerciale pentru administrarea de produse bioterapeutice. În cele din urmă, oferim perspective în ceea ce privește direcțiile viitoare ale purtătorilor pe bază de SPION declanșați magnetic pentru bioterapie și potențialele aplicații clinice ale acestora.
Asta a fost acum aproape un deceniu. Imaginați-vă ce a fost dezvoltat și implementat în anii care au trecut de atunci.
Aflați mai multe detalii în podcastul de actualizare a situației de astăzi
Discut mai multe detalii despre toate acestea începând din jurul minutului 57 în podcastul Situation Update de astăzi:
Brighteon.com/4013bbf1-6205-466e-b0a3-698fd2487412
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.