Am comparat explicatiile psihosomatice si neurologice legate de aparitia durerii, cu cele fiziologice din studiile de specialitate, si a rezultat acest desen:
Cand ai ceva de facut care necesita efort foarte mare si iti apare gandul: "AR FI BINE SA FAC ASTA / TREBUIE SA FAC ASTA / E IMPORTANT SA FAC ASTA" se activeaza sistemul nervos simpatic si energia/impusul nervos/impulsul electric si reactiile chimice se duc in sprijinul actiunii.
Daca iti apare in acelasi timp si gandul: "DA, DAR NU POT / DA, DAR NU SUNT IN STARE" , energia/.... se blocheaza catre actiune si deviaza in corp.
Astfel apare DUREREA.
28 comentarii
Adica
durerea e o energie pe care n-am avut incredere sa o folosesc in mod
constructiv si am intors-o impotriva mea? Ce tare! Multumesc!
Adica,
daca noi blocam primul gand avut "ar fi bine sa fac / trebuie sa fac / e
important" care era curat, din suflet, din orice motiv apare durerea
pentru nu ne-am ascultat, nu?
Psih. Robert George Buliga
indiferent cat de greu ar fi ce avem de facut, daca simtim ca este
important si ca vrem sa facem, ne activam pe actiune si ne incercam cu
energie. Nu conteaza in acel moment daca stim sau nu, nici nu ne gandim
la asta. Insa, daca gandul următor este ca nu stim /
nu putem si noi il credem, practic nu mai avem incredere in noi, ca ne
vom descurca si vom gasi solutii. Ne oprim energia si apare durerea.
corect. Nota 10.
cu cat actionez mai repede si nu mai stau in amanare inseamna ca nu mai ajung in durere?
Foarte
interesant, face sens. Daca tendinta este sa ne autosabotam si sa lasam
durerea sa apara, care ar fi un shortcut sa evitam durerea si sa
actionam?
da; psihicul e construit pentru actiune si shortcut-ul poate fi
fotografierea gandului sabotor si a beneficiului pe care il aduce gandul
sabotor, beneficiul fiind in fond cauza auto-sabotajului
Si practic.. conflictul e dat daca nu te poti decide intre a lupta sau a fugi?
https://fb.watch/f7fiW1clEI/ Despre măsurătorile câmpului electromagnetic, poluarea electromagnetică și antenele 5G
Tineri, copii sau vârstnici, sănătoși sau bolnavi, bogați sau săraci, politicieni sau simpli cetățeni,... cu toții suntem expuși împotriva voinței noastre radiațiilor electromagnetice.
Ministerul Sănătății, Ministerul Mediului, INSP, DSP și celelalte instituții ale statului încearcă să se spele pe mâini și să paseze responsabilitățile când vine vorba de îmbolnăvirea oamenilor și de afectarea negativă a mediului înconjurător.
În ultima vreme, antenele companiilor de comunicații electronice au răsărit precum ciupercile pe blocuri, pe spitale, în parcuri, pe panourile publicitare, pe stâlpii de iluminat public și în multe alte lucruri, acestea afectându-ne sănătatea și viața.
Trimiteți primăriilor petiții prin care să solicitați să vă prezinte specificațiile tehnice ale acestor antene și cereți și inlaturarea acestora de pe spațiile verzi (parcuri, scuaruri,...), chemați DSP-ul pentru a face măsurători, cereți asociațiilor de proprietari să rezilieze contractele cu telecomii
Pe cine putem solicita să ne facă masuratori cu un asemenea aparat? Deoarece nu avem posibilitatea de a-l achizitiona.
DSP-ul are printre atribuțiuni efectuarea unor astfel de măsurători.
cerere la DSP pentru efectuare de măsurători a radiațiilor electromagnetice emise de antenele vizate.
Este important să se faca aceste cereri în scris (nu telefonic/verbal) să se ceară număr de înregistrare (pentru opozabilitate în caz că nu își fac treaba cei de la DSP) și comunicare în scris a rezultatelor măsurătorilor efectuate în teren.
reteaua
3G este deja peste limita suportatà de organismele vii, uitati-và pe
statistici si o sà intelegeti cât ràu au provocato aceste retele in
ultimii ani, cât a crescita rata îmbolnàvirilor de cancer si alte boli.
Chiar puteti crede cà se investesc miliarde pentru o
conexiune mai bunà, pài dragà doamnà 4G este mai mult decât avem
nevoie. Le trebuie 5G in alte scopuri, pe care , când le veti descoperi
va fi prea târziu.
Ati
înțeles de ce nici o instituție din lume 78 la număr nu au identificat
ori izolat virusul?. Cate cuibare de pasari ati văzut în perioada asta
lângă antenele 5G?
Potrivit legii bumerangului, tot ceea ce emitem în atmosferă:
gânduri, vorbe, dorinţe, fapte, sentimente se întorc la noi producând
efecte perturbatoare în câmpul nostru energetic . De aceea nimeni nu
poate face rău altuia, fără să plătească.
Oricând aveţi gânduri negative despre o persoană, să vă rugaţi în
permanenta pentru sănătatea ei. Când ne gândim la cineva, se creează
instantaneu o punte energetică între noi şi omul la care ne gândim.
De aceea, orice gând rău reprezintă un atac energetic care aduce un
prejudiciu omului respectiv. Astfel ne atacăm şi ne omorâm unul pe altul
în mod inconştient, de multe ori fără să ne dăm seama de acest lucru.
Gândirea noastră dispune de cea mai puternică forţă creatoare din
sufletul nostru.
Gândul
este cel care atrage binele sau răul în existenţa noastră. Toate
gândurile emise plutesc în aer ca nişte mine amenințătoare pentru a lovi
pe cel ce le-a produs.
Neînțelegerile într-o relație de cuplu vin din nevoia de a-l
controla şi domina pe celălalt. Fiecare încearcă astfel să aibă
controlul şi să rămână deasupra întregii situaţii. Când controlezi o
altă fiinţă îi iei energia, îţi faci plinul pe socoteala altuia. Astfel
devii vampir energetic. Răcirea relaţiilor dintre doi parteneri se
datorează creşterii nivelului de agresivitate interioară.
Lipsa de compatibilitate duce la lipsa de comunicare. Lipsa de
comunicare duce la dezastru. Lipsa de comunicare prin iubire duce la
ură. O agresivitate subconştientă faţă de bărbaţi / femei se transformă
într-un program de autodistrugere. Dacă doi parteneri abuzează fizic sau
emoţional unul de celălalt, atunci ei nu merită să rămână împreună. Cu
cât este mai puternică dependenţa de persoana iubită, cu atât mai
numeroase sunt pretenţiile noastre faţă de ea.
Dependenţa
naşte agresivitatea, iar agresivitatea produce boala. Dependenţa de
dorinţe, frica, depresia şi supărarea atrag gelozia. Orice expresie
dură, afirmată pe un ton categoric poate provoca un rău atât sieşi cât
şi unui alt om. Ori de cate ori cădem în acest prost obicei, ne
deconectăm de la sursă şi intrăm în suferinţă. Cearta, mânia, nerăbdarea
emit în tăcere o mare forţă destructivă.
Numai prin iubire poate seca izvorul răutăţilor. În dragostea
omenească trebuie întotdeauna să existe o detaşare de omul iubit. Cu cât
aveţi mai multe pretenţii, iritări şi nemulţumiri faţă de omul
apropiat, cu atât mai mult creşte dependenţa de el. Dependenţa de
valorile materiale ne va omorî încetul cu încetul şi spiritul şi
sufletul.
Să nu vorbiţi despre nenorocirile trăite, pentru că ele pot prelungi
durata lor. Când nu vorbim cuiva despre problemele noastre, noi ne
îndepărtăm de ele. Îndepărtarea de ele este primul pas pentru depăşirea
acestora. Esenţial este când vorbiţi despre problemele şi emoţiile dvs.
să nu căutaţi milă sau Compătimiri.
Dacă
aveţi o mare supărare sau tristeţe, încercaţi să nu aduceţi
sentimentele acestea acasă. Ieşiţi în stradă cu deosebire în locurile
înverzite şi plimbaţi-vă! Nu faceţi din casa dvs. o groapă de gunoi
energetic.
Dacă locuiţi de câţiva ani şi aţi saturat spaţiul cu regrete,
supărări şi spaime, amintiţi-vă momentele în care v-aţi certat şi
supărat, aşezaţi-vă în acel loc, iertaţi, anulaţi Agresivitatea faţă de
iubire, rugaţi-vă (de ce nu ?)! Este mai bine să plângeţi, decât să
urâţi. Dacă n-aţi reuşit să vă învingeţi pe dvs. înşivă, agresiunea se
acumulează în mod inevitabil. Atunci când plângeţi, agresiunea apărută
se distruge.
Munca nu trebuie să ne omoare, ci să ne dezvolte. Înseamnă că
supraîncărcările nu trebuie să fie permanente şi în fiecare ocupaţie să
găsim plăcerea. Dacă nu există plăcere, orice activitate se poate
transforma într-o suprasolicitare şi va dăuna sănătăţii.
Încercati
sa identificati cat mai corect care este munca care v-ar aduce
satisfactii prin însăși existenta ei in viata dvs. Nu cautati neaparat
satifactii materiale. Nu căutaţi plată, nici laudă şi nici o răsplată,
orice aţi face. Săvârșind ceva bun noi pretindem imediat recompensă.
Aceste dorințe aduc ca rezultat suferinţa.
Cu cât veţi intensifica acest tip de pretentii, cu atât va creşte
nivelul de agresivitate şi se va întări programul de autodistrugere.
Când cineva te jignește, nu te răzbuna pe el, nu-l urî şi nu te
supăra pe el, întrucât această jignire este un dar de la Dumnezeu. Dacă
n-o accepţi, urmează ca purificarea sufletului să se înfăptuiască prin
boli şi Nenorociri, iar dacă nu eşti pregătit nici pentru aceasta, ea
vine prin moarte.
Această
formă de purificare ne este dată prin intermediul celor apropiaţi, de
aceea în măsura în care reuşim să-i iertăm, în aceeaşi măsură sunt
posibile schimbări interioare de profunzime. Se cuvine să iertăm nu
numai în gând ci şi cu sufletul. Cel mai mult ne leagă de trecut
supărările neiertate. Iertând un om care ne-a jignit sau ne-a supărat,
ne putem vindeca de o boală gravă.
Roagă-te în permanenţă ca toţi cei din jurul tău să fie fericiţi,
sănătoşi şi întreaga lume să fie binecuvântată. Această rugăciune va
iradia atât de multă iubire către întreaga lume, încât iubirea se va
întoarce la tine din belșug.
Răzbunându-te, te faci egal cu adversarul. Iertându-l, te arăţi
superior. Iertând, ne eliberăm pentru a ne putea înălţa. Ar trebui să
fim conştienţi că iertând, îi eliberăm pe cei care ne-au greşit, deci
iertând oferim libertate. Să alegi calea iertării, pentru că numai ea
desface rana încleştată în timp.
O
gândire sau o acţiune negativă este resimţită dureros de mii de
organisme. De aceea există o lege a naturii şi a ştiinţei (Principiul al
III-lea al mecanicii cunoscut si sub numele de Principiul actiunii si
reactiunii), conform căreia răul pricinuit altora ne face rău şi nouă
înşine. De aceea străduinţa de a ierta duşmanii şi de a îndrepta spre ei
numai gânduri de pace şi iubire constituie un act protector pentru noi.
Asadar suntem ceea ce suntem, ca rezultat a ceea ce gândim.
Capul uman are greutatea de aproximativ 5 kg. Când greutatea capului este transportată într-o postură înaintea umerilor, greutatea capului plasează o mare încărcătură pe partea cervicală a coloanei vertebrare.
De exemplu:
când capul este înclinat inainte într-un unghi de 15 grade, această greutate este în jur de 12 kg.
la 45 de grade are în jur de 22 kg. la 60 de grade este 27 kg.
Această sarcină asupra gâtului poate provoca dureri cervicale grave, dureri de cap, tensiune musculară și degenerare severă în timp.
V-am spus că le dădeau sedative și miorelaxante folosite în anestezie. Am avansat - conf. datelor de atunci - Esmeronul ( care suprima acțiunea mușchilor respiratori). Ete că la MIDAZOLAM nu m-am gândit, dar dacă era protocolul impus de OMS, era impus tuturor țărilor. De unde până mai deunăzi de falsdemie nu aveau nici feșe și branule, era deficit de medici, iar Miliția se plângea că nu are bani de benzină! Apoi, deodată, au avut si bani de mituit toți medicii, presa și Miliția, precum si zeci de mii de doze de sedare, plus oxigen grupa mare! Pe scurt, medicii români au executat direct cca. 35.000 de pacienți. Adică rămâne cum am stabilit.
Prof. univ. dr. și instructor de scufundări Gabriel Lupan explică în detalii biologice și tehnice cum se desfășoară asasinatele în masă din spitale, prin folosirea dibace a echipamentului medical.
Nu este incompetență, ci genocid realizat conștient!
CUM A PREGĂTIT ARAFAT ACEASTA CU ANI ÎN URMĂ!
Pentru mai multe videouri, urmăriți canalul de Telegram :
În prezent, publicăm rezultatele testelor de laborator ICP-MS care compară compoziția elementară a sângelui uman cu compoziția elementară a unei mostre de cheag prelevate din corpul unei persoane care a fost vaccinată cu covidă și care a murit ulterior. Acest cheag a fost furnizat de îmbălsămătorul Richard Hirschman, iar acești cheaguri sunt raportate pe scară largă în corpurile persoanelor care au "murit brusc" în săptămânile sau lunile de după ce au primit unul sau mai multe vaccinuri covidiene.
Potrivit unei analize riguroase bazate pe date privind numărul excesiv de decese - rezumate frumos de Steve Kirsh de la Substack - în prezent, aproximativ 10.000 de persoane mor în fiecare zi din cauza vaccinurilor cu covidă. Probabil că până acum au avut loc în întreaga lume între 5 și 12 milioane de decese, iar în condițiile în care acești cheaguri care se autoasamblează continuă să capete dimensiuni și masă în interiorul corpurilor celor care au primit injecțiile cu medicamentul experimental mRNA, este sigur că multe persoane care nu au murit încă din cauza vaccinurilor vor cunoaște moartea în lunile și anii următori.
Kirsch a estimat aproximativ că, în prezent, o persoană moare la fiecare 1.000 de doze de vaccinuri covidiene care sunt administrate. Acest număr va crește aproape sigur cu timpul, deoarece cheagurile care provoacă atât de multe decese par să continue să "crească" (să se autoasambleze) în interiorul vaselor de sânge și arterelor victimelor vaccinurilor. Astfel, numărul final al victimelor vaccinurilor cu covidă va fi resimțit doar pe o perioadă de câțiva ani și ar putea fi cu câteva ordine de mărime mai mare, potențial de 1 la 100 sau chiar 1 la 10, deși va trebui să urmărim cu atenție excesul de decese în următorii ani pentru a ști unde se stabilizează acest fenomen de deces post-vaccinal.Până în prezent, au fost administrate peste 12 miliarde de doze de vaccin covidic în întreaga lume. Peste 600 de milioane de doze au fost administrate în Statele Unite, iar Kirsch estimează că 600.000 de americani au fost probabil deja uciși de vaccinurile covidiene numai în SUA. (Această cifră este de aproximativ 12 ori mai mare decât numărul total de victime ale soldaților americani în războiul din Vietnam, pentru comparație).
Iată o fotografie pe care am făcut-o cu unul dintre aceste cheaguri, la microscopul de laborator:Urmărind misterul cheagurilor post-vaccinale
Dr. Jane Ruby a fost unul dintre cercetătorii aflați în prima linie în încercarea de a determina compoziția acestor cheaguri, precum și mecanismul lor de acțiune în provocarea deceselor victimelor. Dr. Ruby ne-a pus în legătură cu Hirschman și ne-a ajutat să obținem probele de cheaguri pe care le-am testat prin ICP-MS în laboratorul nostru acreditat ISO și aprobat 17025, specializat în analiza alimentelor și a apei.
Ca o dezvăluire completă, laboratorul nostru este acreditat, auditat, inspectat și validat pentru testarea ICP-MS în probe de alimente și apă, precum și în alte domenii, cum ar fi analiza cuantificării canabinoidelor în probe de extract de cânepă. Cu toate acestea, domeniul de acreditare al laboratorului nostru nu cuprinde în mod specific probe biologice umane, deoarece nu oferim astfel de teste publicului. Cu toate acestea, testăm în mod obișnuit probe de hrană pentru câini și pisici, care sunt, desigur, compuse din carne de animal și vase de sânge măcinate, țesut de carne, cartilaj și alte structuri biologice de origine animală, și folosim exact aceleași metode de pregătire a probelor, de digestie, de analiză și de raportare pentru probele de cheaguri post-vaccinale. De asemenea, testăm în mod obișnuit probe de carne de vită, de pasăre, de pește și alte probe de carne. Astfel, suntem foarte încrezători în acuratețea acestor rezultate. În plus, nu am observat niciun eșec în timpul procesului de pregătire a probelor. Întregul cheag a fost dizolvat în acid azotic, ceea ce înseamnă că elementele sale au intrat în soluție și au putut fi analizate prin ICP-MS. Aceste teste ICP-MS au fost efectuate la 23 iunie anul acesta. Am întârziat publicarea rezultatelor pentru a avea timp să împărtășim aceste cifre cu colegii și pentru a solicita feedback din partea altora. Aceste PDF-uri au fost, de asemenea, împărtășite în privat cu Dr. Jane Ruby și cu alte persoane. Nimeni cu expertiză în acest domeniu nu a semnalat probleme sau îngrijorări aparente cu privire la această analiză. În orice caz, analiza ICP-MS este destul de simplă: Probele sunt "digerate" în acid azotic, acest acid este nebulizat într-un flux lichid care trece printr-o torță cu plasmă, este ionizat și apoi dirijat printr-un ansamblu de cuadripol care sortează elementele în funcție de raportul masă-încărcare. Fiecare element individual este scanat și numărat pe un PMT (tub foto-multiplicator) care transformă elementele individuale în curent electric care poate fi numărat cu precizie. Aceste rezultate sunt comparate cu standardele externe care sunt trasabile NIST pentru a furniza curbe de calibrare foarte precise, ceea ce înseamnă că datele de cuantificare sunt extrem de fiabile.Rezultatele analizei ICP-MS arată că acești cheaguri nu sunt făcuți din sânge - nu sunt "cheaguri de sânge"
Deși intenționăm să efectuăm mai multe teste pe cheaguri și pe probe de sânge, datele pe care le vedem până acum arată clar că acești cheaguri nu sunt "cheaguri de sânge". Ei nu sunt pur și simplu făcuți din sânge închegat.
De unde știm acest lucru? Pentru că raporturile și densitățile elementelor sunt foarte diferite. Luați în considerare următoarea diagramă comparativă, bazată pe rezultatele noastre ICP-MS (a se vedea rezultatele complete de mai jos), și observați diferențele flagrante dintre concentrațiile elementare din sânge față de cheaguri în rândul elementelor nutritive "marker", cum ar fi fierul și magneziul: Element Rezultatele din sânge Rezultatele din cheag Mg (magneziu) 35 ppm 1,7 ppm K (potasiu) 1893 ppm 12,5 ppm Fe (fier) 462 ppm 20,6 ppm Zn (zinc) 7,9 ppm 2,4 ppm Cl (clor) 930,000 ppm 290,000 ppm P (fosfor) 1130 ppm 4900 ppm
După cum puteți vedea, proba de cheag post-vaccin conține doar 4,4% din fierul care ar fi observat în sângele uman. Numai acest lucru este o confirmare că acest cheag nu este un "cheag de sânge". În plus, observați lipsa aproape totală a potasiului (K) în proba de cheag. Cheagul conține mai puțin de 0,6% din potasiu ca sângele uman. Este o poveste similară și cu magneziul.Mai multe elemente conductoare de electricitate au fost mai mari în cheag.
În plus față de elementele nutritive prezentate mai sus, am observat un tipar deosebit în rândul elementelor conductoare de electricitate, cum ar fi sodiul (Na), aluminiul (Al) și staniul (Sn). Pentru tabelul următor, vă rugăm să rețineți că rezultatele privind staniul și sodiul provin dintr-un raport "semicantitativ" separat, care este mai puțin precis decât analiza "fullquant" utilizată pentru toate celelalte elemente prezentate aici. În esență, cifrele semi-cantice sunt precise în ceea ce privește concentrațiile relative de la o probă la alta, dar nu sunt comparate cu probe externe calibrate, astfel încât concentrația reală (absolută) raportată nu are intervalul de încredere al rezultatelor fullquant: Element Rezultate la sânge Rezultate la cheaguri Rezultate la cheaguri Na (sodiu) 1 050 ppm* 1 500 ppm* 1 500 ppm* Sn (staniu) 163 ppm* 942 ppm* 942 ppm* Al (aluminiu) 1,3 ppm 1,6 ppm
* = rezultate SemiQuant, nu FullQuant
Având în vedere că sodiul este cu aproape 50% mai mare în cheag, iar staniul prezintă o creștere de 588%, nu putem concluziona decât că cheagul care se autoasamblează "recoltează" sau concentrează anumite elemente din sângele care circulă în timp ce are loc asamblarea cheagului. Este demn de remarcat faptul că multe dintre aceste elemente sunt conductoare. Aluminiul, de exemplu, este cea mai comună alternativă la cupru pentru utilizarea în cablurile electrice. Sodiul este un metal alcalin foarte conductiv, iar staniul este utilizat ca element principal în aliajele de lipit folosite pentru fabricarea sau repararea plăcilor de circuite.
Puteți vedea cifrele privind conductivitatea elementară în acest tabel de referință privind conductivitatea electrică de la Angstrom Sciences.
O concluzie este inevitabilă: Cheagul este aproape în întregime lipsit de elemente marker cheie care ar fi prezente în sângele uman (cum ar fi fierul și potasiul), dar prezintă concentrații semnificativ mai mari de elemente care sunt utilizate în electronică și circuite.
Îl invităm pe cititor să tragă propria concluzie cu privire la explicația din spatele acestui fapt, menționând doar că brevetele doctorului Charles Lieber pot prezenta un interes deosebit.
Această analiză, în special, nu răspunde la nicio întrebare dacă acești cheaguri sunt "vii" sau morți (ca părul și unghiile). Propria mea opinie profesională este că acești cheaguri nu sunt structuri vii. Ei par a fi biostructuri moarte care se autoasamblează, din ceea ce putem vedea până acum. Dar aceasta este doar o evaluare inițială și se poate schimba odată cu observații sau constatări suplimentare. Prionii, de exemplu, sunt și ei biostructuri care se autoasamblează, dar care nu sunt vii. În esență, ei sunt proteine prost pliate care se răspândesc în tot creierul (sau în alte regiuni), provocând modificări morfologice care anulează atât structura, cât și funcția normală a celulelor neurologice. Nu este necesar ca ceva să fie viu pentru a se autoasambla. Chiar și virușii, așa cum sunt descriși de virusologia tradițională, sunt structuri moarte care, cu toate acestea, se autoasamblează și pot "crește" în dimensiune și masă în ceea ce privește populația lor agregată.
Următoarea imagine microscopică, realizată în laboratorul nostru la o mărire de aproximativ 1.500 x, arată ceea ce pare a fi o structură repetitivă pe o proeminență cu aspect de sârmă din unul dintre aceste cheaguri. În cazul în care vă întrebați, nu este un fir de păr uman. Este conectat la cheagul.
EXCLUSIVE: Natural News
releases post-vaccine clot ICP-MS elemental analysis results, comparing
clots to human blood … findings reveal these clots are NOT “blood” clots
(Natural News)
We are now releasing ICP-MS lab test results that compare the elemental
composition of human blood to the elemental composition of a clot
sample taken from the body of a person who received a covid vaccination
and then subsequently died. This clot was provided by embalmer Richard
Hirschman, and these clots are being widely reported in the bodies of
people who have “died suddenly” in the weeks or months after receiving
one or more covid vaccinations.
According to rigorous analysis based on excess death data — summarized nicely by Steve Kirsh at Substack
— there are currently around 10,000 people dying each day from covid
vaccines. Anywhere from 5 to 12 million fatalities have likely occurred
worldwide so far, and with these self-assembling clots continuing to
gain size and mass inside the bodies of those who have received the mRNA
experimental medicine injections, it is certain that many people who
have not yet died from the vaccines will experience death in the coming
months and years.
Kirsch has roughly estimated that 1 person is currently dead for
every 1,000 doses of covid vaccines that are administered. This number
will almost certainly increase with time, as the clots that are causing
so much death appear to be continuing to “grow” (self-assemble) inside
the blood vessels and arteries of vaccine victims. Thus, the final toll
of covid vaccines will only be experienced over a period of several
years and could be orders of magnitude higher, potentially 1 in 100 or
even 1 in 10, although we will have to watch excess deaths carefully over the next several years to know where this post-vaccine death phenomenon levels out.
So far, over 12 billion covid vaccine doses have been
administered worldwide. Over 600 million doses have been administered in
the United States, and Kirsch estimates that 600,000 Americans have
likely already been killed by covid vaccines in the USA alone. (That’s
about 12 times higher than the total casualties of US soldiers in the
Vietnam War, for comparison.)
Here’s a photo that I took of one of these clots, under a lab microscope:
Pursuing the mystery of the post-vaccine clots
Dr. Jane Ruby has been one of the researchers at the forefront of
attempting to determine the composition of these clots as well as their
mechanism of action in causing fatalities in victims. Dr. Ruby connected
us with Hirschman and helped arrange for the clot samples which we have
tested via ICP-MS in our ISO-accredited, 17025 approved laboratory
which specializes in food and water analysis.
In full disclosure, our laboratory is accredited, audited, inspected
and validated for ICP-MS testing in food and water samples, as well as
other areas such as cannabinoid quantitation analysis in hemp extract
samples. However, the accreditation scope of our lab does not
specifically encompass human biological samples, as we do not offer such
testing to the public. Nevertheless, we routinely test dog food and cat
food samples which are, of course, composed of animal flesh and ground
blood vessels, meat tissue, cartilage and other animal-derived
biological structures, and we are using the exact same sample
preparation, digestion, analysis and reporting methods for post-vaccine
clot samples. We also routinely test beef, poultry, fish and other meat
samples. Thus, we are highly confident in the accuracy of these results.
Furthermore, we did not see any failures during the sample prep
process. The entire clot was dissolved in nitric acid, meaning its
elements went into solution and were able to be analyzed via ICP-MS.
Here’s a photo of some of the clots found in the body of the deceased:
These ICP-MS tests were conducted on June 23 of this year. We have
delayed public release of the results in order to allow time to share
these numbers with colleagues and to invite feedback from others. These
PDFs have also been shared privately with Dr. Jane Ruby and others. No
one with expertise in this field has indicated any apparent problems or
concerns about this analysis. If anything, the ICP-MS analysis is rather
straightforward: Samples are “digested” into nitric acid, this acid is
nebulized into a liquid stream which goes through a plasma torch, gets
ionized and then directed through a quadrupole assembly that sorts the
elements by their mass-to-charge ratios. Each individual element is
scanned and counted on a PMT (Photo Multiplier Tube) which translates
individual elements into electrical current that can be accurately
counted. These results are mapped against external standards which are
NIST traceable to provide very accurate calibration curves, which means
the quantitation data are extremely reliable.
We used 0.4528 grams of the clot as the sample mass in this case:
ICP-MS analysis results reveal that these clots are not made of blood – they are not “blood clots”
Although we intend to conduct more tests on clots and blood samples,
the data we see so far make it clear that these clots are not “blood
clots.” They are not simply made of congealed blood.
How do we know this? Because the elemental ratios and densities are
vastly different. Consider the following comparison chart, based on our
ICP-MS results (see full results below), and notice the stark
differences between the elemental concentrations in blood vs. clot among
nutritive “marker” elements such as iron and magnesium:
Element
Blood Results
Clot Results
Mg (magnesium)
35 ppm
1.7 ppm
K (potassium)
1893 ppm
12.5 ppm
Fe (iron)
462 ppm
20.6 ppm
Zn (zinc)
7.9 ppm
2.4 ppm
Cl (chlorine)
930,000 ppm
290,000 ppm
P (phosphorous)
1130 ppm
4900 ppm
As you can see, the post-vaccine clot sample only contains 4.4% of the iron that would be seen in human blood.
This alone is confirmation that this clots is not a “blood clot.” In
addition, note the near-total lack of potassium (K) in the clot sample.
The clot contains less than 0.6% of the potassium as human blood. It’s a
similar story with magnesium, too.
Several electrically conductive elements were higher in the clot
In addition to the nutritive elements shown above, we noticed a
peculiar pattern among electrically conductive elements such as sodium
(Na), aluminum (Al) and tin (Sn). For the following table, please note
that the tin and sodium results come from a separate “semiquant” report
which is less accurate than the “fullquant” analysis used for all the
other elements shown here. In essence, the semiquant numbers are
accurate in terms of relative concentrations from one sample to the
next, but they are not compared to calibrated external samples, so the
actual (absolute) concentration reported does not have the confidence
interval of the fullquant results:
Element
Blood Results
Clot Results
Na (sodium)
1050 ppm*
1500 ppm*
Sn (tin)
163 ppb*
942 ppb*
Al (aluminum)
1.3 ppm
1.6 ppm
* = SemiQuant results, not FullQuant
With sodium being nearly 50% higher in the clot, and tin showing an increase of 588%, we can only conclude that the
self-assembling clot is, in effect, “harvesting” or concentrating
certain elements from circulating blood as clot assembly is taking place.
It is noteworthy that many of these elements are conductive. Aluminum,
for example, is the most common alternative to copper for use in
electrical wiring. Sodium is an alkali metal that is highly conductive,
and tin is used as the primary component in solder alloys used to
manufacture or repair circuit boards.
One conclusion is inescapable: The clot is almost entirely
lacking key marker elements that would be present in human blood (such
as iron and potassium) yet shows significantly higher concentrations of
elements that are used in electronics and circuitry.
We invite the reader to draw your own conclusion of the explanation
behind that, merely noting that the patents of Dr. Charles Lieber may be
of special interest.
This analysis, notably, does not answer any question of whether these
clots are “alive” or dead (like hair and nails). My own professional
opinion is that these clots are not living structures. They appear to be
self-assembling dead biostructures, from what we can see so
far. But that’s just an initial assessment and may change with
additional observations or findings. Prions, for example, are
self-assembling but non-living biostructures too. They are essentially
mis-folded proteins that spread throughout the brain (or other regions),
causing morphological alterations that nullify both the normal
structure and function of neurological cells. Something does not have to
be alive in order to be self-assembling. Even viruses, as described by
traditional virology, are dead structures which are nevertheless
self-assembling and can “grow” in size and mass in terms of their
aggregate population.
The following microscopy picture, taken at our lab at around 1500 x
magnification, shows what appears to be a repeating structure on a
wire-looking protrusion from one of these clots. In case you were
wondering, is not a human hair. It is connected to the clot:
See the ICP-MS results for yourself
For those not familiar with the units being reported here:
ppb = parts per billion ppm = parts per million 1,000 ppb = 1 ppm (because the metric system)
The units used by the instrument are mass over volume (m/v) and the “mass” is technically mass-to-charge ratio (m/z).
Here’s a screen shot of a section from the PDF report of the ICP-MS results for live human blood:
Proteina Spike din COVID e forța motrice din spatele cancerului
Cole a explicat modul în care vaccinurile compromit sistemul imunitar în timpul unui interviu din 2022 cu Veronika Kyrylenko de la New American. El a reiterat faptul că proteina spike SARS-CoV-2 utilizată în injecție atacă receptorii din celulele umane care identifică celulele sănătoase de cele care provoacă boli.
Potrivit medicului din Idaho, el a văzut inițial leziuni virale ale pielii - întâlnite în mod obișnuit la copii - care se dezvoltau la pacienții săi adulți. În urma mai multor biopsii, el a observat o tendință de creștere a cancerelor feminine, inclusiv a celor de endometru și de col uterin, în rândul persoanelor în vârstă.
"După ce am raportat aceste cazuri, am avut tone de oncologi care au venit și au spus: "Da, văd că cancerele ciudate - [cele] pe care am reușit să le ținem sub control și să le tratăm - iau amploare ca un foc"", a declarat el pentru Kyrylenko. "Asta din cauza dereglementării imunitare pe care o provoacă aceste injecții".
Cole a subliniat că vaccinurile COVID-19 dezactivează unii dintre receptorii de tip Toll-like (TLR) din celulele umane, compromițând mecanismul de alertă al sistemului imunitar. Receptorii dezactivați includ TLR7 și TLR8, care detectează virușii, și TLR3 și TLR4, care țin sub control cancerul.
Proteina spike se leagă, de asemenea, de diferite gene, inclusiv de gena P53, care suprimă tumorile, de gena TMPRSS-2, legată de cancerul de prostată, și de genele BRCA, legate de cancerul de sân la femei.
"Facem o injecție care produce o proteină spike. Aceasta este o toxină care declanșează genele cancerului în moduri negative și dezactivează alți receptori de tip", a spus Cole. "[Aceasta] provoacă aceeași boală ca și virusul și predispune oamenii la atacuri autoimune și la riscuri potențiale de cancer pe termen scurt."
"Nu știm cât timp este suprimat sistemul imunitar după aceste injecții și cât timp sunt opriți acești receptori - pentru că aceste studii nu sunt făcute", a conchis el.
Mergeți la VaccineDamage.news pentru mai multe informații despre modul în care vaccinurile COVID-19 provoacă cancer.
Urmăriți mai jos interviul Dr. Ryan Cole cu Veronika Kyrylenko, în care acesta discută despre modul în care vaccinurile COVID-19 afectează sistemul imunitar.
În premiră în România, prima oară tradus, după vreo 10 ani de când a fost șters de pe youtube.
îl chema EyeWarnUB4Eye8U.
În
1991 s-a prelungit contractul cu corporația, în '76 sau '78, Ceaușescu a
făcut împrumutul la FMI, BM, garantând cu identitatea CNP împrumutul(a
cedat identitatea celor cu Certificat de Naștere), introducând CNP-ul.
Toți biologii și autoritățile medicale, precum și „specialiștii” în vaccinare știu că viața nu se bazează pe principiul luptei, ci pe cooperare, pe simbioză. Toate celulele noastre, dar în egală măsură și cele ale animalelor, plantelor și ciupercilor, sunt rezultatul unei simbioze perfecte între cele mai diferite tipuri de bacterii care au produs un nou tip de celule, tot mai adaptate și mai performante.
Conlucrarea biologică a diverselor bacterii din celulele corpului nostru – sute și chiar mii aflate mai ales în celulele care necesită multă energie, adică neuronii și celulele hepatice – determină capacitatea celulelor de a se specializa. Individual, tipurile de bacterii n-ar reuși niciodată asemenea performanțe.
La fel, viața pluricelulară nu este posibilă decât atunci când există multă energie, obținută rapid. Acest lucru este realizat în celulele organismului de către „agregatele” noastre energetice, bacteriile. Aceste bacterii din interiorul celulelor noastre poartă numele de mitocondrii. Mitocondriile, „uzinele energetice” ale celulelor noastre, prelucrează oxigenul pe care-l respirăm și astfel produc energia de care are nevoie un organism pluricelular ca să existe. Aceste mitocondrii, precum și alte structuri bacteriene ale celulelor, se numesc endosimbionți. Mitocondriile însă nu mai pot părăsi celula, deoarece ele au transferat asupra celulei marea majoritate a funcțiilor lor.
Astfel, cea mai mare parte a acidului nucleic mitocondrial, despre care se pretinde în prezent ca ar fi „substanța genetică”, este depozitat în nucleul celulei, unde poate fi protejat de factorii de stres exteriori și poate fi reparat, lucru care în mitocondria însăși, ca și în alte bacterii, nu este posibil. Celula este plină de multe alte bacterii, la care deja nu mai poate fi observat că au fost vreodată bacterii complete. Practic, aceste bacterii și-au predat celulei tot acidul nucleic (ADN) și s-au specializat pe anumite funcții, cum ar fi sinteza materialului de construcție, transportul intra și intercelular, mobilitatea și diviziunea celulară etc.
Structurile stabile pe care le creează celula, și care o pot părăsi, sunt denumite în mod greșit virusuri. Cuvântul virus înseamnă în latină otravă. Toți experții și toate autoritățile medicinii scolastice din secolele XVIII și XIX știau că foarte multe boli, mai ales cele care apăreau concomitent la grupe de oameni, erau cauzate în principal de otrăvurile adunate în apa murdară, dar și din cauza mâncărurilor alterate. Știința instrumentalizată politic din sec. XIX a pretins apoi ad hoc că ar exista niște „patogeni” și mai mici decât bacteriile, deci patogeni invizibili, care ar explica apariția acelor boli la care nu se putea detecta prezența niciunei bacterii.
În 1931, când a fost inventat microscopul electronic, ipoteza acestor patogeni a fost infirmată, deoarece, de atunci și până acum, aceștia nu au fost identificați nici înainte, nici în timpul și nici după vreo boală. Niciodată. Structurile celulare minuscule care pot părăsi celula și care au fost observate adesea la bacterii, la plante mai rar, iar la oameni și alte mamifere exclusiv în celule conservate artificial în afara organismului viu, au primit numele negativ de virusuri. Experimentele făcute cu bacterii au început să fie interpretate în așa fel, încât se dădea vina pe virusuri atunci când celulele erau distruse în mod artificial și apăreau structurile virale, care de altfel sunt create tot de celulele organismului, pentru a ajuta alte celule. Biologia care s-a desprins din paradigma războiului definește virusul ca un „simbiont redus”, deoarece aceste foste bacterii nu mai pot fi identificate ca bacterii decât cel mult prin acidul nucleic bacterian și prin proteinele specifice. Acidul nucleic bacterian și proteinele, prin modul în care sunt produse, se deosebesc fundamental de cele ale celulelor complexe, pe care le produce organismul omului, al animalelor, al plantelor sau al ciupercilor.
Astfel, un virus nu posedă un metabolism propriu, ci doar o bucată sau două de acid nucleic, înfășurate într-un înveliș proteic și acoperite cu învelișul celulei. Un virus nu este vreo vietate individuală, ci doar un endosimbiont redus, produs de celule, printre altele în scopul de a pune și la dispoziția altor celule acidul nucleic, proteinele și componentele învelișului celular, atunci când acestea au nevoie. Să ne gândim de exemplu la puseurile de creștere la copii sau la situațiile în care anumite celule trebuie să se înmulțească rapid, pentru a susține sau restabili starea de sănătate a organismului. Nu există nicio observație biologică ce ar justifica supoziția că aceste virusuri ar face ceva negativ sau rău. Dimpotrivă, singurele sisteme virus-gazdă care există până în ziua de azi au arătat în mod clar că virusurile formate de organism joaca un rol foarte important în stabilizarea vitală a organismului. În apa mării, de exemplu, există foarte multe virusuri și niciodată nu s-a constatat că băile în mare ar îmbolnăvi pe cineva. Au fost făcute nenumărate experimente cu virusurile existente – care sunt foarte puține – și s-a demonstrat că ele nu provoacă absolut nicio boală.
Evident că autoritățile medicale și „specialiștii” în vaccinare știu toate astea demult, de aceea nici nu sunt capabili să răspundă la întrebarea: Unde a fost dovedită și documentată existența virusurilor împotriva cărora se vaccinează?Virusurile sunt foarte stabile și de aceea pot fi deosebite ușor de celelalte componente celulare, ale sângelui sau ale altor lichide umorale. Aceasta se cheamă „izolare”, o tehnică standard, pe care o poate învăța orice elev de liceu. Cu tehnicile din prezent, se pot reprezenta și elementele organice de bază ale vieții (cărămizile vieții), iar dacă acestea ar arăta cât o minge de fotbal, în comparație cu ele, virusurile ar arăta ca Everestul. Virusurile sunt însă atât de minuscule, încât nu pot fi văzute cu microscopul optic, de care știința a beneficiat din 1673 (Antoine van Leeuwenhoek) și care a entuziasmat întreaga societate, inclusiv pe Goethe, în sec. XVIII.
Totul s-a schimbat însă în sec. XIX, când, dintr-o dată, în urma unor decizii politice, s-a întors foaia și autoritățile au început să pretindă – în ciuda tuturor observațiilor și experimentelor – că bacteriile și microbii, a căror multitudine, frumusețe și eficiență provocaseră atâta entuziasm, ar fi cauza tuturor relelor. Întreaga realitate biologică a fost răsturnată cu susul în jos. Ca să mă exprim mai plastic, din acel moment și până în prezent se pretinde că pompierii ar fi cauza focului pe care ei vin să-l stingă. Acestea se întâmplă în ciuda faptului că toate experimentele cu bacterii și ciuperci demonstraseră încă de pe atunci că bolile pe care ei încercau să le explice astfel nu s-au lăsat niciodată „transmise” prin experimente de infectare, și deci a fost demonstrat cu vârf și îndesat că acele boli nu sunt transmisibile și microbii nu joacă niciun rol în îmbolnăvire. S-a demonstrat acest lucru în toate domeniile medicale.
Stomatologul Willoughby Dayton Miller (1853-1907), care a lucrat în laboratorul lui Robert Koch și a încercat să afle dacă o bacterie anume este responsabilă de îmbolnăvirea parodonțiului, descrie astfel rezultatele cercetărilor lui din anii 1888-1889 într-o publicație din 1890: „Phyorrhea alveolaris nu este cauzată de o bacterie anume, care apare în fiecare caz de îmbolnăvire, dar mai multe bacterii pot contribui la apariția simptomelor, la fel cum într-un proces supurativ nu găsim o singură bacterie, ci mai multe specii de bacterii. De asemenea, din câte se știe, nu există nicio bacterie care, injectată în gingie, să declanșeze boala la persoanele sănătoase”.
Celebrele postulate ale lui Koch au fost (re)formulate după cele ale lui Henle, tocmai pentru a masca frauda despre contagiozitatea bolilor. El le-a descris astfel:
1. Organismul patogen se află de regulă în leziunile cauzate de boală.
2. Organismul patogen trebuie să poată fi izolat în cultură pură, pe mediu artificial.
3. O inoculare cu acea cultură la cobai duce la apariția unei îmbolnăviri asemănătoare.
4. Organismul patogen poate fi găsit de asemenea în leziunile acestor cobai.
Decisiv este aici punctul 3: La cobai trebuie dovedită doar o îmbolnăvire „asemănătoare” pentru a se susține că există patogeni care, prin infectare, cauzează la oameni aceeași boală! Numai că exact aceeași boală nu a putut fi niciodată creată sau provocată prin experiențe. Aici nu mai vorbim de știință sau cercetare, ci de fraudă, care are drept consecință crime și genocid!
De atunci, se cresc în mod incestuos milioane de cobai, pentru a fi măcelăriți în laboratoare. Se injectează mililitri de „extracte” în șoricei, pentru ca aceștia să dezvolte „boli asemănătoare”. Aceeași cantitate convertită pentru greutatea unui om ar rezulta în litri! Păi, e clar că într-un organism abuzat într-un asemenea hal va putea fi dovedită prezența a ceea ce i-a fost injectat! Cantități demente de „extracte” sunt injectate în creierul cobailor pentru a demonstra că exista „tumori” și cancerul este contagios, că există SIDA și că este contagioasă, iar vătămările nutritive, intoxicarea și înmulțirea incestuoasă sunt declarate ca BSE (encefalopatie spongioasă bovină), inclusiv contagiozitatea. Toate dovezile relevante sunt ignorate și discreditate.
Încă din 1910 s-a început publicarea nenumăratelor experimente pe animale făcute de Peyton Rous, pe care se bazează întreaga „virologie”, și din care a rezultat „retrovirologia” lui Peter Duesberg, unul dintre cei mai cunoscuți critici ai SIDA. Toți acești actori reprezintă SS-ul medicinii. În Germania, ei sunt reprezentați de fostul elev al lui Duesberg și Gallo, prof. Reinhard Kurth, fost director al Secției științifice a Institutului Robert Koch și ani de zile, concomitent (sic!), directorul Centrului Federal de Admitere pe Piață a Medicamentelor, din cadrul Institutului Paul Ehrlich!
Așa se cresc, prin incest, milioane de animale, de preferat embrioni de pui și șoricei, fiindcă sunt mici și cresc repede, mai sunt și iradiați radioactiv în funcție de „necesități”, astfel încât să dezvolte anumite simptome, despre care apoi se pretinde că sunt contagioase. Dacă apoi mai sunt și „umflați” (tot în mod „științific”, se înțelege), ei dezvoltă și mai repede „îmbolnăvirile asemănătoare”. Și iată cum „știința” demonstrează că bolile sunt „contagioase”. Iar dacă unii cobai pur și simplu nu vor să dezvolte acele simptome, se susține că acele boli ar fi „genetice”. La fel cum „experții” pot specula că vătămările postvaccinale nu au legătură cu vaccinurile, ci cu ceva „defecte genetice”.
Să nu ne mai mirăm atunci că în fiecare an, cele mai bine dotate premii guvernamentale sunt înmânate prin fundații așa-zis independente numai celor care reprezintă la crème de la crème a escrocilor și infractorilor din medicina actuală. În 1998, de exemplu, premiul Robert Koch a fost înmânat unui cuplu de cercetători, prof. Patrick S. Moore și prof. Yuan Chang, care au pretins că au descoperit (prin metode genetice indirecte, că de!, nevoia te face creativ) „virusul herpesului uman nr. 8”. Prof. Georg Klein de la Institutul Karolinka din Stockholm (atenție: premii Nobel!), care a fost distins și cu medalia Robert Koch, nu s-a jenat să rostească în discursul său ceea ce știu toți cei implicați: „Cel mai prost virus este mai deștept decât cel mai inteligent virolog”. Nu e o glumă, totul poate fi citit în Ärzte-Zeitung, „Revista medicală” din 28 octombrie 1998.
Și acum să vorbim și despre poliomielită. După 1931, toți „virologii” care în secolul XIX susțineau teoria virusurilor periculoase au tăcut mâlc. În 1931, fizicianul Ernst Ruska inventase chiar în Berlin (centrul mafioților epidemiilor de la Institutul Robert Koch) microscopul electronic. Acum, virusurile puteau fi făcute vizibile! Datorită analizelor fizice anterioare, printre altele cu raze Röntgen, devenise clar că acele componente celulare numite „viruși” erau prea mici pentru a putea fi văzute cu microscopul optic, dar se vedeau cu microscopul electronic! Brusc, pseudo-virologii au tăcut mâlc și au cam dispărut de pe scena medicală, iar tumultul celui de-Al Doilea Război Mondial a distras atenția de la experimentele făcute de ei în lagărele de concentrare. Cei mai fioroși dintre acești pseudo-virologi au fost primiți cu brațele deschise în SUA, pentru a defini poliomielita (atenție: inflamarea substanței cenușii din măduva spinării, nu a creierului!) ca fiind cauzată de un virus și, evident, pentru a crea un vaccin.
Inflamările substanței cenușii din măduva spinării, care în realitate erau de cele mai multe ori rezultatul vaccinărilor, au fost ad hoc redenumite poliomielită virală. S-a pretins că virusul poliomielitei e atât de mic, încât nu se lasă fotografiat cu microscopul electronic. Dar cum stă treaba cu microscopul electronic perfecționat în anii '70-'80? Până în ziua de azi nu există nicio fotografie!
Tragedia vaccinală, mascată astfel și justificată pseudo-științific prin definiția de „polio”, a dus la reducerea cantităților de adjuvanți și conservanți din vaccinuri. Evident, nu și în vaccinurile pentru lumea a treia, acolo ele au fost folosite chiar mai mult. Astfel, s-a reușit cu un număr mai mic de vaccinuri crearea strategică a multor focare și „epidemii de poliomielită”.
Apoi, în aprilie 1955, a apărut celebrul Jonas E. Salk, cu vaccinul lui cu „virus inactivat de polio”, impus pe piață printr-un șir de fraude incredibile, cu colaborarea conștientă a guvernului american și a „specialiștilor” în vaccinare, vaccin care a fost administrat peste noapte la milioane de copii americani. Aceasta a dus la o catastrofă perfectă, care a cauzat apariția a tot mai multe și mai grave cazuri de poliomielită. Din nou, pentru a masca și mușamaliza tragedia, s-a manipulat definiția poliomielitei și s-a pretins inventarea unui vaccin „mai bun”. Astfel, de prin 1960, vaccinul Salk nu a mai fost folosit în SUA și nici în Germania. A fost introdus un vaccin „mai puțin periculos”, cel oral, despre care s-a pretins că a fost inventat de Albert Sabin. Acest vaccin ar conține virusuri vii dar atenuate, împreună cu doze reduse de conservanți și adjuvanți. Mda, cel mai inofensiv vaccin al tuturor timpurilor. Otrăvirea e dulce.
În timpurile moderne, în care se vorbește despre reticența crescândă la vaccinare, nici nu-i de mirare că din 1998 infectologii recomandă iar vechiul vaccin al lui Salk, cu „virusuri moarte” (sic!). Păi dacă nu apar mâncărimi și roșeață la locul injecției, dacă nu apar cazuri de deces după vaccinare, înseamnă că vaccinul nu e bun de nimic. În emisiunea din 7 noiembrie 2000 de pe ARD, dr. Nassauer de la Institutul Robert Koch s-a pronunțat despre copiii paralizați, handicapați sau morți în urma vaccinării, cum că ei ar fi „sacrificiile părinților, ca un serviciu în slujba societății”. Aceste lucruri sunt posibile pentru că oamenii le permit. Evident că dr. Nassauer, la fel ca toți cei implicați, știe exact ce s-a întâmplat în istoria poliomielitei. La fel și prof. Alexander Langmuir, responsabil pentru vaccinarea antipolio și „eradicarea” poliomielitei. Cu alte cuvinte, pentru a „eradica” prin vaccinare o catastrofă medicală, cauzată în cea mai mare parte de vaccinare.
„În 1954 și 1955, la introducerea vaccinului, imediat după publicarea studiului-pilot [când, bineînțeles, absolut întâmplător, producătorul avea deja vaccinul gata! - nota lui Stefan Lanka], s-au schimbat brusc și radical bazele de diagnosticare a poliomielitei. Înainte de introducerea vaccinului nu era nevoie de teste de laborator și nici de o perioadă îndelungată de paralizie pentru a pune diagnosticul polio. Un pacient era declarat bolnav de polio după ce era examinat o singură dată și avea aceleași simptome și după 24 de ore. De la introducerea vaccinului, doar persoanele care rămâneau paralizate 60 de zile mai primeau diagnosticul de polio. Toți cei la care paralizia dispărea mai devreme nu mai erau luați în calcul în statisticile de după introducerea vaccinului. Acest truc a creat iluzia că prin vaccinare, cazurile de polio se reduseseră enorm, ba chiar azi trebuie să ne mirăm că cifrele nu au fost și mai mari! Prof. Greenberg spune că, atunci când un copil vaccinat se îmbolnăvea de polio, i se mai făceau o serie de analize pentru a elimina orice dubiu, în timp ce unui copil nevaccinat i se făcea doar o examinare sumară”.
Acestea fiind spuse despre frauda cu „virusul” poliomielitei, ajungem la lecția de biologie pe care studenții la medicină nu o învață niciodată. Veți începe să înțelegeți ce ar putea sistemul medical să știe dacă ar vrea și de ce autoritățile fie nu vă răspund, fie vă răspund agresiv în momentul în care cereți dovezile științifice în baza cărora se vaccinează.
În ultimele decenii, biochimia s-a dezvoltat fulgerător. Să ne gândim de exemplu la Johanna Budwig. Celebra biochimistă germană a revoluționat întreaga știință cu privire la grăsimi și uleiuri. Descoperirile ei sunt decisive pentru înțelegerea funcțiilor corpului, mai ales funcțiile neuronilor și producerea de energie în corp prin mitocondrii, transportul de energie și substanțe din sânge prin matricea celulară, până la celule. Această matrice, așa-zisul organ superior care integrează și controlează toate funcțiile hormonale, neuronale, electrice și imunitare ale corpului, a fost analizată sistematic de medicul austriac Pischinger. Profesorul Hartmut Heine a dus mai departe studiile lui Pischinger și a publicat rezultatele muncii sale de cercetare în cartea „Manual de medicină biologică. Sistematizare și matrice extracelulară – Principii fundamentale și sistematică”. Aceste lucrări sunt premise esențiale în analiza științifică a funcțiilor vitale, pentru a le înțelege bine și a repara vătămările cauzate de vaccinare.
Premisa decisivă pentru a înțelege aceste informații este așadar biochimia ultimei jumătăți a secolului trecut. Concret, este vorba de un gaz diatomic care are un rol crucial în toate funcțiile vitale organice: oxidul nitric. În 1998 a fost acordat, în mod excepțional, premiul Nobel pentru o descoperire corectă: oxidul nitric; însă din motive greșite: Viagra.
Acest gaz, care are simbolul NO, este implicat în toate funcțiile celulare esențiale, inclusiv la organismele care nu dispun de funcții imunitare, nervoase sau hormonale. Ca atare – și asta nu miră pe nimeni – oxidul nitric joacă un rol imens în tensiunea arterială. Viagra are ca efect indirect inhibarea descompunerii de NO, și prin aceasta, relaxarea musculaturii netede a vaselor și deci influxul sângelui în penis – plus, în general, o scădere a tensiunii arteriale.
În 1997 a apărut la Cambridge University Press un manual despre descoperirile uluitoare din a doua jumătate a secolului trecut, referitoare la oxidul nitric: Nitric oxide in health and disease, de J. Lincoln, C.H.V. Hoyle și G. Burnstock. În acest manual, se arată cum oxidul nitric, în cantități prea mari, influențează și vatămă pe termen lung toate funcțiile organismului uman, dar în special producția de energie din mitocondrii. Aceste vătămări se transmit de la mame la copii, știut fiind că mitocondriile se formează prin diviziune. Genele din ADN-ul lor se transmit ereditar, de la mamă (această ereditate se numește maternă sau matroclină). Astfel, toate substanțele chimice injectate în organismul uman au un efect devastator: din cauza lor, corpul începe să genereze el însuși, constant, cantități tot mai sporite de oxid nitric. De asemenea, funcțiile ficatului sunt atacate și vătămate, nemaiputând să anihileze cantitățile tot mai mari de oxid nitric produse de organism.
Atunci când corpul este tot mai lipsit de energie, care este măsurabilă în electroni și tensiune, ca de pildă în situații extreme de stres (accidente, operații etc.) sau în puseurile de creștere la copii, se naște ușor un cerc vicios: prin vătămarea produsă, se eliberează tot mai mult oxid nitric. Corpul încearcă evident să-și obțină energia pe alte căi – așa apare de pildă amiotrofia, dar la fel de bine și paraliziile parțiale sau totale. În creier, de exemplu, în condiții normale, creșterea cantității de oxid nitric în timpul nopții determină deconectarea axonilor responsabili cu memoria de scurtă durată, care astfel, a doua zi, sunt pregătiți să înmagazineze din nou informații; prin aceasta, omul, și în mod special copilul, este capabil să învețe. În cazul unor concentrații constant mari de oxid nitric, creierul nu mai este capabil să învețe și să asimileze normal, ceea ce poate rezulta într-o paralizie a sistemului nervos central. Același lucru este valabil și pentru măduva spinării, iar frauda constă tocmai în faptul că inflamarea substanței cenușii din măduvă – în ciuda cunoștințelor avansate de biologie și biochimie – este diagnosticata ca „poliomielită virală”.
Dogma teoriei infecției a deturnat puternic orice fel de descoperire în domeniul imunologiei. Descoperirile din acest domeniu anulează însă total „paradigma războiului” și gândirea medicală în termeni de război, pe care o propagă lingăii vaccinării. În prezent, oricine poate înțelege că lipsa de energie într-un organism înseamnă lipsă de electroni, fapt prin care organismul (sau anumite țesuturi) se află în stare de stres oxidativ. Oxidativ înseamnă „acid” atunci când ne referim la valorile pH-ului și la echilibrul acido-bazic. Astfel se explică în mare parte și așa-zisele alergii și reacții autoimune. Așa cade și ipoteza „răspunsului imun specific” și minciunile despre „anticorpii specifici”. Așa cade întreaga construcție frauduloasă a vaccinării.
”NANOROBOȚII” NATURALI
NU MICROBII SUNT CAUZA BOLILOR, EI SUNT ”NANOROBOȚII” NATURALI CARE FAC ”REPARAȚIILE” DISTRUGERILOR PRODUSE DE BOALĂ.
Cum ar fi dacă ai afla că lucrurile nu stau așa cum ai crezut și că de multe ori ai acționat rău, crezând că faci bine.
La
fel cum a trebuit să treacă mult timp până ca medicina să recunoască
rolul pozitiv al bacteriilor în organismul uman și în cazul microbilor
abordarea medicală este una care pleacă de la premiza că microbii sunt
periculoși pentru sănătatea umană și deci nu au ce să caute în
organismele noastre. Antibioticile sunt arma cel mai des folosită de
medicina alopată în lupta cu acești agenți, dar oare face bine ? Sunt
studii care arată că microbii și microbacteriile apar în organism sau
în zona afectată de boală, după declanșarea afecțiunii și nu înainte așa
cum presupune medicina actuală. Deci ei nu au cum să fie cauza bolii,
ci apariția lor e generată de boală. Microbii și microbacteriile sunt de
fapt mecanismul prin care organismul reface la nivel micro zonele
afectate de boală, sunt ”nanoroboții” naturali care curăță organul
afectat de celulele bolnave, alterate sau moarte și participă astfel la
reconstrucția sănătoasă a organului afectat. Modul în care
acționează medicina prin antibiotice, face de fapt ca vindecarea să fie
întârziată, acționând împotriva mecanismului natural de vindecare. E
drept că există situații când apar dezechilibre între numărul necesar de
microbi și microbacterii și cel real, dar asta se întâmplă destul de
rar și abia atunci poate că ar fi îndreptățită intervenția cu
antibiotice. La fel stau lucrurile și în cazul echilibrului optim
dintre bacterii și fungi, echilibru deranjat din păcate de o alimentație
nesănătoasă cu probiotice improprii, tratamente cu antibiotice și a
altor factori inclusiv emoționali. Prin probiotice improprii mă
refer la produsele care conțin culturi de bacterii modificate genetic
și/sau altele decât cele care trebuie să se găsească în stomac (sunt
folosite bacterii specifice intestinelor precum Bifindus), la produse
alimentare cu ”drojdie” (țaic) care nu mai e de bere (drojdia
Saccharomyces), ci drojdii care nici măcar nu mai fac parte din aceași
specie, cum ar fi cele din specia Candida. Ca să spun așa, mâncăm probiotice și luăm antibiotice, ca să menținem oarecum echilibrul. Aceași
abordare greșită o are medicina clasică și în ceea ce privește febra.
Medicii la cea mai mică creștere a temperaturii corporale, intervin cu
antipiretice. Febra face și ea parte din mecanismele naturale de
vindecare, iar medicina modernă acționează pentru scăderea febrei,
amânând astfel vindecarea. Pentru o eficiență mai mare în lupta cu
infecțiile virale, organismul crește temperatura corporală, se folosește
de un ”catalizator” fizic, iar noi acționăm medicamentos exact
împotriva mecanismului natural de vindecare. La febrele moderate de pâna
la 39,7 grade de regula nu trebuie făcut nimic medicamentos, abia după
depășirea acestei valori, pentru a evita riscul de convulsii, vărsături,
delir și altele se intervine și medicamentos.
Cum vezi acum lucrurile ? Ai grijă, realitatea nu este cea care ți-a fost trasă peste ochi.
